Archive for the ‘Calatorii’ Category

Dalboka

mai 22, 2013

Acum doua weekend-uri am ajuns in Vama Veche. Ocazie tocmai buna sa mergem si pe la vecinii nostri bulgari sa mai mancam ceva bun 🙂 …ca vorba aia: romanu’ tot la mancare se gandeste. Si cum pe o raza de 30-40 de km vazusem /mancasem aproape tot, am hotarat sa mergem sa servim scoici la ferma de midii din Dalboka. Un plan mai vechi de-al meu, insa nerealizat pana acum, desi, trecusem de cateva ori pe langa Dalboka.

Bine am facut c-am mers, pentru ca mi-a placut foarte mult! Privelistea, restaurantul si mai ales mancarea, au fost toate la inaltime. Ferma, care se afla la vreo 2 km in larg, deserveste atat restaurantul propriu cat si o serie de supermarket-uri si restaurante din Bulgaria si nu numai. Meniul este atat de bogat incat iti este foarte greu sa alegi, norocul meu a fost ca am mers gasca mai mare si atunci am putut sa degust o varietate mai mare de preparate.

Am servit midii cu legume natur, pescaresti, in vin, cu cascaval, pane pe frigare, cu varza, sarmalute cu midii, rosie umpluta cu midii si cate si mai cate. A fost belsug ce sa mai! Toate bune insa unele putin mai delicioase decat altele, cum ar fi: midiile cu cascaval si frigaruile pane …astea m-au dat pe spate. Totul asortat cu cateva beri Kamenitza reci aburinde :).

De costat nu a costat mult, vreo 80-90 de lei pentru doua persoane, si-am mancat, credeti-ma. Se poate plati in orice moneda, bani sa fie, imediat iti fac fetele conversia.

Per ansamblu e un loc frumos ce merita revizitat. Stiu deja si ce o sa mananc data viitoare. Trebuie doar stiut ca sunt doua restaurante acolo, eu v-am povestit mai sus de cel din dreapta …veteranii spun ca e mai buna mancarea, eu unul pot sa spun, pentru ca nu l-am incercat si pe cel din stanga, ca asta arata si mult mai bine, e mai pitoresc si se incadraeaza perfect in peisaj.

Cu burtile pline si satisfacuti pana peste cap am zis ca nu ar strica sa incercam si o baie. Nu de altceva, dar la bulgari parca intotdeauna este apa mai albastra, mai curata si de data asta si mai calda ca la noi. Asa ca ne-am oprit la Shabla, o mai veche cunostinta de-a noastra, si-am tras o baie scurta de vreo 20 de minute s-apoi un somn pe plaja mangaiati de adierea vantului (care si asta era cald :)).

Printre alte activitati desfasurate in Vama (ca tot omul de altfel) am servit si o masa la cherhaneaua locala. Este inca ok locul, doar ca trebuie sa stii ce sa mananci si mai ales cand. Eu unul mi-am luat zargan facut cu sare pe plita cu legume …a fost demential. A mers de minune cu mujdeiul proaspat facut si cu painea de Mangalia. Berea nici nu se mai pune :)!

Cam atat despre experienta mea culinara de weekend ca mi s-a facut iar foame! Hai pofta buna!

Reclame

La sanius!

ianuarie 29, 2013

Ehe, iata ca am avut si prima iesire pe anul asta …si inca ce mai iesire! Am fost la Busteni sa ne dam cu sania, cu trenul, pentru o zi (mai exact cateva ore) :). Ii promisesem lui Pavel o plimbare cu trenul si iata venise momentul sa ne tinem de cuvant.

Echipati corespunzator si cu cateva lucruri pentru vremuri rele in rucsac, si bineinteles cu bilete luate cu o zi inainte la 7:00 dimineata eram deja in trenul ce intr-o ora si vreo 50 de minute ne-a dus la Busteni. In tren, liniste si pace, doar vreo 10 oameni in tot vagonul, noroc cu Pavel ca a animat atmosfera :). Bine, inainte sa fie distractie a fost putina jale, omu’, nu auzea cum face trenul …mai exact, tudum- tudum sau te duc- te-aduc. Pana la urma am avut noroc si a prins si el ceva din tudum, tudum.

Ajunsi in Busteni, cam devreme zic eu, am luat-o usor la pas cu gandul sa mergem inspre hotel Silva ca stiam eu pe acolo loc bun de sanius. Planul a functionat perfect, am inchiriat doua sanii, ne-am ales pista si da-i bataie. Partieee! Cred ca ne-am dat vreo 2 ore si jumatate incontinuu. Pavel a  fost la inaltime (ca de obicei), dar nici noi nu ne-am lasat mai prejos. Ne-am da cate unul, la gramada, pe burta, in fund, am facut trenuletul …tot ce se putea.

Pe la vreo 12 am zis stop saniusului cu gandul sa urcam cu telecabina la Babele ca prea trecea pe deasupra noastra; ghinion, sus batea vantul prea tare taman cand ne-am trezit noi sa urcam. Putina dezamagire in randul celor mici insa ne-am orientat rapid catre altceva. Am gasit un loc de joaca plin de zapada si liber doar pentru noi. Pavel si-a facut numarul in voie iar noi am privit linistiti de pe margine. Cand am inceput sa aud primele urlete din stomac era vreo 12 si jumate, asa ca am coborat usor spre centru sa mancam ceva. Tocmai bine ca dansul a si adormit la mine in carca. Asta a fost primul semn ca e deja frant. Al doilea a venit la restaurant cand obosit cum era nu a mancat mai nimic. Cele doua semne si experienta noastra de parinti ne-a  facut sa intelegem ca nu mai rezista pana la trenul de 6 (asa ne propusesem sa ne intoarceam) asa ca dupa masa ne-am dus iute la gara si cu doar 6 lei am schimbat trenul :).

Cum pana la tren mai aveam vreo 45 de minute ne-am dus iute in curtea biserici de langa gara si ne-am tavalit si batut cu zapada pana ne-am dat si ultima suflare (nu aia vesnica :)). Apoi, ce sa mai zic, domnul Pavel de cum s-a urcat in tren, a mancat o banana, a chitait putin si apoi somn de voie pana la Bucuresti – blana, cum se mai spune.

Mai pe lung sau mai pe scurt cam asta a fost iesirea noastra de duminica la sanius. Frumos, n-am ce spune, m-am distrat si relaxat suficient cat sa incep o noua saptamana de munca intr-un nou an ce se anunta, zic unii, mai greu ca aia de-au trecut:).

Aventura la Curmatura!

decembrie 28, 2012

Dupa ce ani de-a randul am refuzat tura de Craciun, dintr-un motiv sau altul, anul asta am zis DA cu toata gura de i-am surprins chiar si pe baieti (placut sper eu !). Asadar am fost la Curmatura, in Piatra Craiului, in weekendul 14-16 Decembrie.

Cur1

Tura exclusiv pentru baieti si barbati puternici, fara fete si fara copii :). Obiectivul meu, declarat inca de acasa, a fost sa ajung la cabana, mai departe de atat nu-mi doream nimic. Si am ajuns, cum?!, nu mai conteaza …important este ca am facut-o si va spun ca m-am bucurat de reusita asta mai rau ca un copil. Noroc cu prietenii ca nu m-au lasat balta ca altfel ma mancau lupii pe acolo. Dupa un inceput promitator si prima ora trecuta cele 100 de Kg au inceput sa-si faca simtita prezenta si mi-au inmuiat si picioarele si spiritul :). Cum ziceam, noroc ca am prieteni!

Am urcat noaptea la frontala si am facut in total vreo 2:55 de minute, eu, ca altii au fost mai rapizi :). Zapada m-a tras rau in spate, zau, ca altfel rupeam :)!

Colac peste pupaza mi s-a varsat si sticla de tuica (0.75l) in rucsac (rucsac nou dealtfel, tocmai cumparat – 40 de litri, ca nu aveam asa mic). Va dati seama, de asta nu mai aveam eu nevoie …haine ude, sac ud si eu tot putind a tuica fara sa fi consumat din ea. Iar am avut noroc cu prietenii ca mi-au imprumutat niste pantaloni, nu ne-am potrivit la masura, insa cat mi-a trebuit mie sa-mi usuc hainele si sa ma invart prin cabana au fost buni.

Cur3

A doua zi oamenii au plecat spre Varful Ascutit, insa eu cu fratele Teasa am preferat sa exploram imprejurimile cabanei si sa povestim la soare cu cabanierul. Frumos loc n-am ce zice, peisaj de nota 10 si niste cabanieri care chiar sunt interesati sa satisfaca asteptarile turistilor. Mancarea buna de asemeanea cu preturi decente si camere curate si “bine” incalzite. Am inteles ca a fost renovata de curand cabana.

Seara a inceput devreme, imediat ce ne-am regrupat, ne-am strans in sala de mese si-am dat drumul la treaba. Povesti la gura sobei, amintiri, table, vinoase si alte tarii pentru ai nostrii bravi copii J. A fost frumos, sala de mese este tare primitoare si incapatoare. Bineinteles ca nu ne-am culcat devreme si ca seara a continuat sus in camera, va dati seama, 14 handralai intr-o singura camera. A fost de vis!

Dupa un somn odihnitor si reconfortant, o inviorare fortata la izvorul inghetat si un mic dejun gustos am luat-o la vale pe poteci nemarcate cu gandul sa iesim in Prapastiile Zarnestiului. A fost foarte misto coborarea, antrenanta si animata, mi-a placut mult. La coborare am fost miez, fruntas de top :). Rock, ne-a servit ceva frumos!

Apoi in msina si hop spre casa cu un mic popas in Poiana Tapului pentru masa.

Cur2

Asadar a fost frumos, a avut de toate aceasta iesire, poate si asta a facut-o mai frumoasa. Un lucru e clar insa, imi trebui antrenament serios si cateva kilograme bune in minus daca la anul vreau sa atac Varful Ascutit, altfel nu se poate :).

Mai multe nu pot povesti pentru ca stiti cum se zice: What happens in Vegas stays in Vegas!

Pozele de grup nu-mi apartin, le-am imprumutat de la prieteni, se stiu ei!

Pivnitele Rhein&Cie

noiembrie 30, 2012

Duminica trecuta intorcandu-ne de la Brasov am facut o scurta oprire la Azuga pentru vizitarea Pivnitelor Rhein & Cie, locul unde se produce celebrul vin spumant cu acelasi nume. Costul vizitei este de 7 lei iar daca vrei si degustare mai platesti inca 12 lei. Deloc scump zic eu :)!

Desi nu sunt mare bautor de spumante mi-a facut placere sa vizitez pivnitele, mai ales ca ghidajul oferit a fost unul excelent. Am primit multe informatii interesante si am asistat chiar si la cateva etape (mici demonstratii) din procesul de producere a vinului spumant. Un proces destul de lung si minutios.

Pivnitele, construite si functionale inca din 1892, apartin acum grupului Halewood care pe langa pivnitele deja existente a deschis si un restaurant dar si o pensiune in aceasi locatie. Exista chiar si un magazin de unde se pot achzitiona vinuri din toata gama Halewood. Bineinteles ca n-am plecat cu mana goala :)!

Altfel frumos, a fost o experienta placuta!

 

Mila 23 reloaded

noiembrie 18, 2012

Desi eu unul personal mi-am dorit sa schimbam locatia pentru partida anuala de pescuit din Delta, baietii nu s-au lasat convinsi si am ajuns tot la Mila 23. Vorba aceea: ulciorul nu merge de 2 ori la apa! Ei bine la noi a mers, si inca cum :).

Asadar, nu imi pare rau cam ajuns iar la Mila, pentru ca a fost un an bun si, mai mult decat atat, plin de peripetii si distractie. Pentru ca am fost 7 anul asta si am stat toti la cazare, asa cum stabilisem inca de anul trecut, am avut ceva de furca cu logistica insa ne-am descurcat. De, noi baieti mari, barca mica …rezulta mai multe drumuri nu?! Important este ca ne-am descurcat!

Peste mult, de orice fel si la orice ora. Nu am stat deloc degeaba, ba chiar ajungeam seara la cazare extenuati. Intr-una din zile am avut 3 triple la rosiora, dintre care 2 consecutive. Am dat peste ea si-am cocosat-o, la orice, paine, viermusi, mamaliga, rama, orice. Nu mai spun de duble …fara numar, fara numar. Duble am avut si la caras, si-nca din ala frumos, aproape de 500g. Nici baietii nu stat mai prost, fiecare in stilul si pe limba lui, a prins suficient peste cat sa satisfaca toate gurile pofticioase de acasa. S-a prins caras la kil dar si ceva crapi la vreo 2 kile. Si la rapoitor a mers, baietii pasionati de fenomen ne-au tinut isonul :).

Anul asta am avut noroc sa vedem si ceva mai multa fauna decat in alti ani, un pui de mistret ne-a iesit in cale pe drumul de la Tulcea la Mila in dreptul canalului Sontea (parca), dar si multi fazani pe care ii gaseam de obicei dimineata la locul nostru de pescuit, ciugulind porumbul sau mamaliga ramasa de cu seara.  Am incercat intr-o zi sa fotografiez unul de aproape, insa a zbughit-o inainte sa apas eu pe declansator. Data “aviatoare” poate :)!

De stat, am stat tot la tanti Dumitrina, aceleasi conditii ca intotdeauna doar ca anul asta a scos mic dejunul din oferta. Mare paguba-n ciuperci 🙂 !Altfel frumos! De mancare nu mai zic, am mancat un crap pe varza de-am ramas si a doua zi cu gandul la el, fantastic de bun! Carciuma din sat arata la fel ca intotdeauna chiar si dupa cateva beri, nu devenea mai frumoasa, ramanea la fel :). Anul asta ne-am uitat la Rambo 4: ), a prins bine la public, mai ales la cel local. Ba da, mi-am adus aminte, s-a schimbat ceva, au pus un LCD in locul vechiului televizor cu tub. Eh!

Daca in ceilalti ani nu prea am avut timp de plimbat, anul asta am gasit putin timp si-am tras o tura prin sat. Biserica (de rit vechi) a fost punctul principal de atractie, pacat insa ca preotul ne-a cam usuit cand ne-a vazut ca belim ochii pe acolo si facem poze, dar nu-i nimic ca ce-am vazut ne-a placut. Altfel, nimic spectaculos.

In ultima seara am tras si o bauta mai seriosa ce s-a lasat cu victime. Cineva a avut supapa deschisa si asa a ramas cu ea pana dimineata :)). Era nevoie si de asa ceva! Oricum, rau nu a fost ca ne-am distrat :)!

Drumul de intoarcere Mila 23 – Tulcea l-am parcurs cu o super salupa, m-am simtit ca-ntr-un Porche, viteza tata si mult comfort :).

Asadar cam asta a fost cu Mila, la anul sigur schimbam locatia, baietii stiu de ce!

Cheile Cheitei

octombrie 8, 2012

Ajunsi pe nepusa masa la Cheia, in loc sa mergem la mare (cica era frig si apa rece), am profitat de vremea frumoasa si in asteptarea prietenilor care trebuiau sa soseasca mai pe seara am facut un mic traseu. Mai mereu cand mergeam la Cheia imi puneam in gand sa ajungem la Cheile Cheitei , insa de fiecare data o apucam in alta directie (desi de foarte multe ori, in plimbarile noastre, am ajuns foarte aproape) sau faceam altceva si uitam de ele.

De data asta am fost mai hotarati si am reusit sa ajungem sa vedem Cheile Cheietei. Bine, in prima faza am trecut de ele si am urcat pana am ajuns in DN1A. Nu ne-am dat seama initial care erau cheile , ulterior am citit ca si altii au trecut pe langa ele ca si noi. Noroc cu internetul si cu izvoarele de sulf care ne-au ajutat sa le identificam. Uraaa!

Un traseu usor as spune, dar frumos, excelent pentru drumetii cu copilul. Pavel s-a distrat copios la mine in carca si nu numai :). Au fost si cateva pasaje mai “grele”, insa le-am trecut cu brio. Cheile in sine mie nu mi s-au parut spectaculoase, dar cascada si  cele 3 izvoare cu sulf m-au incantat mult mai mult :). Altfel, verdeata din abundenta, poteca curata si cateva mure lasate de Mos Martin pentu Pavel.

Traseul per total l-am facut in vreo 2,5 ore,  dus – intors, insa v-am spus ca am urcat mult degeaba si apoi am si zabovit destul ca sa aruncam frunze in apa :).

Asadar Pavel a parcurs pana acum vreo 5 trasee montane de dificultate scazuta si medie, insa usor-usor trecem la un alt nivel… pana atunci insa ne antrenam cu totii :). La cat mai multe zic!