Cheia, in sfarsit!

Weekendul trecut am reusit in sfarsit sa mai iesim si noi din Bucuresti …nu o mai facusem de vreo 4 luni🙂. E prima oara cand mi se intampla, serios!

N-am stat prea mult pe ganduri si am plecat imediat la Cheia hotarati sa stam pana Marti. Am aplicat procedura clasica si in doua ore si ceva eram deja acolo. S-a vazut ca nu am mai iesit demult pentru ca am uitat foarte multe chestii acasa, importante sau mai putin importante …macare in general. Oricum, ne-am descurcat si fara ele.

La Cheia ce sa vezi, zapada cat casa, gheta pe jos si frig … nu ca nu ne-am fi asteptat la asta. Peisajul si linistea insa la inaltime ca intodeauna. Cam pustie localitatea si neschimbata insa asta nu ne-a deranjat prea tare.
Pe langa sanius, zapadeala si scurte plimbari prin zona am fost si in Brasov la Paradisul Acvatic. Ne-a placut atat de mult incat am fost 2 zile la rand. Nu de alta dar era pacat, eram atat de aproape! Am avut norocul sa ne intalnim acolo si cu bunii nostri prieteni Seba, Tatiana si Nikita, vrajiti si ei de frumuseatea pradisului. Apa calda, temperatura de vara, curatenie peste tot, conditii occidentale si preturi decente. Am profitat si eu de tot si m-am bucurat de fiecare facilitate in parte. Mi-a placut mult dar nu la fel de mult ca lui Pavel care cu greu s-a lasat dus de acolo … vroia sa ramana la pachii (copii) si “apa mare”.

 
In timpul excursiilor la Brasov am descoperit ca orasul are si o cetatuie, pe dealul de vis-à-vis de Tampa, de care nici macar localnicii (cei pe i-am intrebat noi) nu stiau de existenta ei pana anul asta cand primaria, din cate am inteles, a defrisat (curatat mai bine spus) padurea ce bloca accesul privelistea. Am facut si noi un mic hike pana acolo sa vedem despre ce e vorba si in acelasi timp sa ne recuperam putin dupa bazin🙂.
Din pacate nu era vizitabila pentru ca a fost transformata in restaurant din cate mi-a spus paznicul, apartine acum de SC Postavarul SA, dar ne-a lasat totusi sa aruncam o privire in curtea interiora. Nu de alta dar ne-a vazut cu copil mic si I s-a facut mila. Frumos ce sa zic, ca multe altele pe care le-am vazut. Frumoase de altfel sunt si casele intalnite pe drumul spre cetatuie, care mai de care mai frumoasa si impunatoare si aproape toate aveau ceva deosebit si interesant. Mie mi-a ramas gandul la casa ce avea pe acoperis un soldat in armura, tare misto!

Ca de obicei am trecut pe la Sergiana sa mancam cate ceva si bineinteles am facut o plimbare mica prin Piata Sfatului ca sa alerge Pavel porumbeii, prieteni vechi de-ai lui🙂. Am incercat sa ajungem si pe la niste conace din zona Sacele – Teliu insa drumul era ori inzapezit ori plin de gropi si atunci am renuntat, le-am lasat pentru la primavara.

Marti pe drumul de intoarcere ne-am oprit si la salina Unirea din Slanic Prahova, am zis ca e cazul sa facem si o cura cu sare ca poate ne-o creste si noua imunitatea. Putina lume si nimic schimbat, nici chiar bradul de craciun care lumina inca🙂. Am stat vreo ora si ceva timp in care ne-am dat in balansoare si topogane si am facut turul clasic al minei. Inedit a fost faptul ca de data asta nu am mai coborat sau urcat cu liftul insotiti de vreun angajat al minei ci singuri …cam dubios, mai ales la cum arata si functioneaza liftul ala.

Iesirea asta a mai insemnat pe langa cele enuntate mai sus multa odihna, distractie in 3 si bucuria ca am reusit dupa atata timp sa ma iesim si noi din Bucuresti.
Nu de alta dar iarna asta parca a fost prea de tot!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: