La Susai

Vremea asta capricioasa mi-a cam dat peste cap planurile din ultima perioada. Dupa ce am ratat plecarea in turul Dobrogei si un weekend la mare sambata trecuta ne-am luat inima in dinti si chiar daca se anuntase cod galben in toata tara, noi am plecat la munte. Efectiv nu mai puteam, simteam nevoia sa ma eliberez de stress si sa ies in natura.

Ne-am uitat putin pe prognoza meteo si multumimti de ce am vazut in zona Predeal am decis sa facem o incercare. Daca ploua ziceam si noi ca am facut o plimbare cu masina iar daca nu, tocmai bine, ne mai dezmortim si noi putin si il obisnuim si pe Pavel cu traseele montane.

Cum pana la cucerirea primul varf mai are, am zis sa facem un traseu usor, asa ceva de o ora. Ajunsi in Predeal am hotarat sa mergem la cabana Susai … eu asa stiam, ca e cabana, ultima oara cand am trecut pe acolo, acum vreo 10 ani, cabana inca era la locului ei.

La Susai mergeam cam cum mergem acum la Cheia, bine…, cu cortul. Cand nu stiam unde sa plecam sau nu aveam bani sa mergem mai adanc in inima tarii, fugeam repede la Susai si ala era weekendul. Vremuri frumoase de mult apuse!

Asa! In timp ce ne pregateam de drum in parcarea de la Cioplea a burat putin insa nimic semnificativ. Incurajati de absenta ploii am pornit pe traseul pe care ar fi trebuit sa nu facem mai mult de o ora. Din cauza ploii cazute anterior (mai exact a noroiului) nu am putut sa urcam pe traseul classic prin padure asa ca am fost nevoiti sa mergem pe drumul forestier. Ne-a luat cu vreo 15 minute mai mult decat am fi urcat prin padure dar ne-am pastrat curati si intregi.

Am prins o ferestara in nori si nu ne-a plouat deloc. Singura problema a fost temperatura scazuta de aproximativ 10 C care a facut-o pe Ana sa impuna un ritm alert. Rar face ea din astea :)!

Traseul destul de liber, am intalnit doar 3 turisti pe drum si foarte aproape de cabana un grup ce participa la o activitate de teambuilding.

Ehei, multe s-au schimbat in 10 ani! Acum Susai-ul nu mai este o cabana, este un complex turistic si ocupa mare parte din poiana Susaiului. Au facut chiar si un lac pentru cei pasionati … de nu stiu ce. Cabana veche nu mai exista, a fost daramata sa faca loc actualului complex care cuprinde printre altele si o piscina acoperita.

Frumos zic, dar pacat de cabana veche! Ma rog, cine sunt eu sa ma pun in calea evolutiei?!🙂

Personal imi placea mai mult inainte. Acum e un loc ca oricare altul, cred ca nici ursul nu mai vine pe acolo. De fapt, nici nu ar mai avea curaj la cati caini ciobanesti sunt acolo. Vreo 6 am numarat, daca nu ma insel. Ei au fost primii care ne-au zis bine ati venit sau ceva de genu’.

Am servit ceva de mancare, ne-am hidratat si schimbat dupa caz si nevoi, Pavel si-a facut numarul prin restaurant si apoi am plecat fuguta la vale pentru ca sus era din ce in ce mai rece.

Pe drumul de intoarcere a iesit soarele, lucru care ne-a bucurat si ne-a facut sa incetinim putin pasul.

Atat la urcare cat si la coborare Pavel a dormit, deh!, ce altceva avea de facut🙂. Nu s-a deranjat sa stea prea mult treaz si mai mult decat atat sforaiturile lui ma faceau sa tresar de fiecare data. Dupa ce am citit avertismentele de la inceputul traseului legate de prezenta ursilor si cel care anunta perioada de vaccinare a vulpilor am fost oarecum intr-o alerta continua. Asa ca la fiecare sforaitura faceam repede un tur de orizont sa vedem daca nu cumva ne urmareste mos martin🙂.

Intorsi la Cioplea nu am mai avut timp decat sa ne odihnim putin si sa ne pregatim de drum pentru ca imediat a inceput potopul si nu s-a mai oprit pana la Bucuresti.

A fost frumos si reconfortant! Chiar daca am avut extra bagaj in spate m-am simtit excelent. A fost a treia tura a lui Pavel pe munte (nu doar la munte) si al doilea traseu parcurs (in rucsac bineintels).

Singurul regret al meu este ca din cauza ploii nu am putut sa mai oprim pe drumul de intoarcere sa culeg soc pentru o noua tura de socata. Altfel totul a fost minunat!

5 Răspunsuri to “La Susai”

  1. Cami Says:

    Hey, ce mare s-a facut Pavel! Si are si freza noua! Si merge in picioare! Si are rucsac de care vreau si eu!
    E frumos sa revezi locuri dupa 10 ani. Trezesti nostalgii si vezi cum a evoluat turismul in acesti ani. Si eu am ajuns dupa 10 ani intamplator prin niste locuri pline de amintiri dragi (episoadele Neamt si pluta-balaceala pe Arges) si am fost socata. Pe vremea mea, maica…

  2. Petrvs Says:

    Prima mea ieşire la Susai a fost împreună cu cercul turistic al liceului „ECO 5”🙂. Nu mai recunosc nimic din ce e pe acolo, poate pajistea din faţă să-şi fi mai păstrat farmecul.

  3. Weekend de vis la Sinaia « Says:

    […] nu s-a mai ales nu nici o vanataie pe fata de la cadrul rucsacului asa cum am patit cand am fot la Susai. Bine, si eu am mers mai cu grija acum […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: