la Cheia, iar …

Cum iarna se incapataneaza sa plece si cu copil mic e cam greu sa calatoresti pe vremea asta, singura solutie sa mai iesim putin la munte in sezon era sa mergem la Cheia (stiu, iar Cheia :)). Aici ne place noua sa ne retragem atunci cand simtim nevoia de putina liniste si relaxare. Credeti-ma, cei care ne-au insotit de-a lungul timpului stiu despre ce vorbesc.

Pe langa odihna, relaxare, distractie cu Pavel si filme seara plus multa mancare am mai facut si putina miscare dupa cum urmeaza.

Duminica am plecat intr-un scurt traseu cu baietii, nu prea aveam eu chef sa urc insa impulsionat de ei am zis ca merita sa incerc. Bine am facut, m-am mai dezmortit si eu putin si in acelasi timp m-am antrenat pentru la vara cand vreau sa reincep sa merg la munte (sa urc). Nu de alta dar trebuie cineva sa-i arate si lui Pavel ce tara frumoasa avem asa ca trebuie sa fiu in forma.

Traseul a inceput din DN 1A si a continuat pana la Cabana Muntele Rosu si mai apoi pana la Refugiul Ciucas bineinteles si retur. Cum cei doi Marian mai exact Finu’ si Cocos au iesit mai mult sa faca poze eu mi-am vazut linistit de urcat si ocazional le-am servit drept personaj.

Refugiul ne-a gasit el pe noi mai degraba decat l-am gasit noi pe el, spun asta pentru ca atunci cand ne-am intalnit cu cei care pastoresc acest refugiu noi deja trecusem la vreo 50-100 m de el si nu-l vazusem.

O cabanuta mica, utilata cu strictul necesar si oricand gata sa primeasca calatori, trebuie doar sa-i contactezi pe cei care se ocupa de ea si treaba-I gata. Este asezata intr-un loc superb, oarecum izolat, de unde poti admira intreaga vale si nu numai. Asadar, merita sa-I treceti pragul.

Intr-un fel eu m-am bucurat ca m-am intors din drum pentru ca asa am avut un punct terminus al traseului, m-am simtit mai bine stiind ca am ajuns undeva si nu doar am urcat ca sa avem de unde ne intoarce.

Ne-am intors in Cheia dupa vreo 5 ore si apoi ei au plecat spre casa astfel ca in urmatoarele 3zile am ramas doar noi 3, eu, Ana si, bineinteles, Pavel.

Inainte sa venim la Cheia ne gandeam sa mergem pe la Paradisul Acvatic insa din cauza frigului de afara si a unei usoare forme de raceala a lui Pavel am renuntat. Am ales totusi sa mergem luni prin Brasov sa ne plimbam putin. Exact ceea ce am si facut doar cu un mic ocol pana in Poiana Brasov. Nu mai fusesem de ani buni si am zis ca merita sa vedem ce mai e pe acolo. Ma rog, nimic interesant din punctul meu de vedere, nici nu am zabovit prea mult. Am inchiriat totusi o sanie sa vedem de-i place ori ba juniorului zapada. Nu prea … cred ca il deranja lumina sau zapada sau amandoua sau poate doar seamana cu maica-sa, care nu prea se lasa impresionata de multe lucruri J. Cert este ca nu l-am vazut sa se bucure prea tare. Nu-i nimic, mai incercam si anul, ca poate o sa-i placa, inca e mic.

Cum e si normal dupa zapada ni s-a facut foame asa ca ne-am retras la un local stiut de demult unde, in incantatoarele triluri ale lui Pavel (nu ma intelegi gresit, nu plangea, doar se exprima liber) am servit cateva bucate alese.

Dupa o sesiune mica de shopping, ca deh, era si Ana cu noi, am plecat fuguta spre casa ca se inserase si eram toti obositi.

Marti am iesit putin prin Cheia mai mult sa testam reactia si comportamentul lui Pavel la/in rucsacul pentru drumetii. De data asta am avut mai mult succes, i-a placut, drept dovada ca a adormit … Asta e un lucru bun, zic eu. Cu aceasta ocazie am desoperit si o zona in Cheia pe care nu o stiam, dar si o gramada de caini care ne-au facut sa ne schimbam traseul de cateva ori. Nu am stat mult oricum pentru ca era destul de frig si cum Pavel adormise nu prea mai avea rost sa inghetam pe afara. Important este ca testul a fost un succes.

Imi propusesem eu mai multe “obiective” pentru aceasta iesire insa vremea rea m-a facut sa renunt la ele. Probabil ca abia la primavera o sa reiau turul bisericlor fortificate din zona Brasovului si poate tot atunci o sa incerc sa gasesc bradul acela de 62 de metri de pe valea Artagului despre care tocmai ce-am aflat.

A fost oricum exact ce-mi trebuia aceasta iesire, mult somn adica odihna, aer curat si timp pretios petrecut cu familia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: