Gura Portitei

La Portita am ajuns dupa multi ani in care am refuzat categoric sa calc pe acolo. Asta desi multi prieteni imi povesteau cat de frumos este si ca ar trebui sa vin macar sa vad. Parerea mea despre acest loc s-a mai indulcit si dupa ce anul trecut Ana a mers acolo cu ocazia unui seminar si mi-a povesit cum arata locul si care e atmosfera.

 

Asa ca anul asta am cedat presiunilor (de tot felul) si am mers asa mai mult pe nepusa masa la Portita ajutat si de o accidentare suferita la fotbal care m-a privat de un weekend la munte dar care s-a dovedit benefica pentru aventura de la Portita.

 

Am facut ceva cumparaturi, am pregatit echipamentul si bagajele am definitivat echipa si vineri dimineata am pornit la drum. Drumul din pacate a fost mai lung decat ma asteptam asta si din cauza guvernantilor. Dupa un blocaj rutier la ………….. si o aventura cu harta pe drumurile neumblate din judetul TL am ajuns in sfarsit la Jurilovca.

 

Dupa ce am facut ultimele cumparaturi si am onorat cateva comisioane pentru prietenii nostri dragi care se aflau deja acolo si mai aveau nevoi de cate ceva ne-am imbarcat pe faimosul vapor “Dovlecel”, vapor care urma sa ne transporte de la Jurilovca la Portita.

(Unul din dezavantaje este ca la Portita nu ai posibilitatea sa-ti cumperi decat foarte putine lucruri si acestea la preturi exagerat de mari avand in vedere ca o singura unitate comerciala activeaza la acolo.)

 

Drumul cu vaporul a durat cam 50 de minute si ne-a oferit posibilitatea sa admiram lacul Golovita din complexul Razlem cu ai lui pelicani si cormorani care stateau in voie pe luciul apei sau pe vreo bucata de pamant.

 

Imediat ce am debarcat am fost intampinati de prietenii nostri dragi care dupa ce ne-au explicat cum sta treaba la Portita ne-au condus in tabara lor. Spun tabara, pentru ca felul cum erau organizati acolo pe plaja si nu mai ei (vb. de familia Ionescu) arata ca o tabara in toata regula cu toate facilitatile necesare. Bineinteles ca dupa ce ne-am organizat si noi exemplar si cu ajutorul celorlalti am inceput distractia.

 

Pentru ca am avut dispozitie doar 3 zile am incercat sa profitam cat mai mult de ele.La Portita boemia este la ea acasa, ai senzatia ca exista numai lurcuri bune pe pamant si nimic rau nu se poate intampla. Oamenii care vin aici sunt portitasi cu state vechi, am auzit de persoane care vin din anii 70′, an de an. M-a surprins placut si faptul ca majoritatea dintre ei se cunoasteau foarte bine si nu exagerez cu nimic cand spun ca formeaza o mare familie. Bineinteles ca fiecare personaj isi are povestea si porecla lui, povesti pe care le-am aflat una cate una pe parcurul sederii noastre acolo. Si vestimentia acolo este un aparte care aducea cu un concert Woodstook, iar din punctul meu de vedere se potrivea perfect cu atmosfera.
 

Usor, usor am intrat si noi in rutina si am inceput ca ne comportam ca niste “portitasi”, desi sincer vorbind fata de ceilalti eram niste intrusi.

 

Am facut baie cat sa-mi ajunga un an intreg, m-am balacit de dimineata pana seara si m-am bronzat putin mai mult decat mi-as fi dorit.

 

Bineinteles ca am parcurs la pas toata zona de la un capat la altul pentru a vedea si admira cat mai mult din acest inca “colt de rai” (sper ca nu exaagerez) si credeti-ma ca am vazut destule. Ce m-a impresionat cel mai mult au fost delfinii vazuti dimineata cum inotau pe langa mal, stolul de pelicani care m-a lasat cu gura cascata din cauza marimii lui si bineinteles rasaritul de la 5 dimineata care a fost cireasa de pe tort.

 

Multumita unui maestru in ale pescuitului si nu numai, am mers si la o partida de pescuit pe unul din zecile de canale aflate in zona. Captura nu a fost una foarte mare insa s-a concretizat intr-o saramura de toata frumusetea pregatita de acelasi maestru.

 

Serile la Portita se incheiau cu cate o plimbare pana in port pentru o bere rece si un concert de muzica lipoveneasca pentru ca mai apoi sa ne strangem in jurul unui felinar din tabara la adapostul unui tantarar si sa povestim pana spre dimineata.

 

Desi au fost doar 3 zile mi s-a parut ca am stat mai mult prin prisma experientelor traite si pot sa spun ca ceva din atmosfera de acolo m-a prins si pe mine facandu-ma sa ma gandesc ca la anul sa mergem sa stam mai mai mult si sa ma bucur cat mai pot de Portita inainte sa devina altceva decat a fost si este acum.

Din pacate un alt loc de acelasi gen,Vadu, acum a devenit o simpla statiune de litoral. Marele dezavantaj acolo este ca se poate ajunge cu masina fapt care la Portita este foarte greu sa se intample acum si in viitor.

 

Toata experienta relatata mai sus nu s-ar fi intamplat daca nu am fi avut parte de un tratament extraordinar din pratea unor oameni la fel de extraordinari care ne-au gazduit in tabara lor pe durata celor 3 zile petrcute la Portita.

 

Arehova!

1' 2' 3'
4' 5' 6'
7' 8' 9'
11' 12' 13'

3 Răspunsuri to “Gura Portitei”

  1. swan Says:

    :P… m-ai impresionat placut, e primul articol al tau pe care il citesc :)) si stiu…o sa ma incingi :)))…o sg gresala, dar totusi le zici cum vrei,…oamenii care merg la portita sunt portitari nu „portitasi”…in rest, iti dau dreptul sa mai vi si la anu’😛

  2. aceasi portita « Says:

    […] … si pentru ca anul acesta am ajuns iar prin locuri deja umblate, nu puteam sa nu mergem si la Gura Portitei. De data asta, in schimb, am fost gasca mai mare si am stat si mai mult, 7 zile fata de 4 anul […]

  3. Navodari « Says:

    […] putin la mare. Nu de alta, dar daca nu acum, atunci cand. Cum nu am putut sa mergem cu gasca la Portita (deh, nu toata lumea lucreaza la stat) din cauza putinelor zile de concediu ramase, am zis sa […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: