Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 17,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

M-am sfatuit cu Pavel de dimineata si dupa ce am vazut ca a reactionat pozitiv la niste poze cu animale am decis sa-I prezentam lui mami sugestia noastra. A acceptat, normal …suntem irezistibili !
Ultima oara am fost la Zoo ( Baneasa) acum vreo 5-6 ani cred, elefantul inca traia atunci. De data asta nici nu stiam exact la ce sa ma astept, citisem ca s-au facut ceva investitii dar mai auzisem si ca managementul e slab si ca lucruruile nu se misca asa cum ar trebui.

Nu stiu daca vremea de afara sau alte motive au facut ca gradina sa fie aproape pustie, si aici nu ma refer doar la vizitatori ci si la animale. Inteleg, astea mai cu cladura sa fie dosite pe undeva pe vremea asta insa ursul nostru unde era ca eu nu l-am vazut. Plus multe alte animale care zic eu s-ar fi descurcat excelent pe vremea asta nu erau in custile lor, lipseau (:

Ma rog, ce am vazut mi-a placut! S-au amenajat cateva spatii noi care arata chiar bine, s-au mai renovat din cele vechi, animalele pe care am reusit sa le vedem aratau destul de bine, chiar prea bine daca ma gandesc la tigrul Siberian si era si destul de curat in toata incinta. In concluzie am plecat cu o impresie buna, doar putin dezamagit ca nu am vazut mai multe animale …sau poate ca ploaia de la sfarsitul vizitei m-a facut sa simt asta.

Pavel a fost incantat, a urlat si a gesticulat la fiecare animal pe care l-a vazut, i-au placut mult poneii si lupii plus apa de la nutrii, nu ele doar apa, apa mare. Cucucu a fost cuvantul cel mai des folosit pe toata durata vizitei!

Intrarea ne-a costat 13 lei de caciuala, pentru Pavel nu am platit si nici pentru foto ca zicea doar de profesionisti acolo si cum eu sunt amator mi-am permis sa trag cateva cadre pe gratis .

La final am avut chiar si o surpriza placuta, masina ne astepta spalata desi afara incepuse sa ploua …un baiat din zona (sigur cunoasteti genul) ne-a marturisit, asezat pe doua galetii, ca el a spalat-o, ca sa fie frumoasa:). Ce sa-I mai zici, l-am miluit cu 5 pentru ca mai mult facuse ploaia decat el si am plecat la o tura scurta cu masina pe soselele padurii Baneasa, asa de amintire.

O sa ne intoarcem la primavara, poate atunci ne plimbam si cu poneii si vor fi mai multe animale !

Spre deosebire de anii anteriori, acum am beneficiat de o organizare ca la carte cu sincronizari la secunda si plan dinainte stabilit pentru toata expeditia. Permise de pescuit, premise de intrare in rezervatie, ce sa mai, tot tacamul. Nu ma plang, a fost bine, totul a decurs conform asteptarilor! Locatia a fost aceasi ca si anul trecut, Mila 23, stiam noi ce stiam . Nimic schimbat, asa cum am lasat-o tot asa am si gasit-o, aceleasi 2 baruri si-un magazin!

S-a stat si la cort (la intrarea pe Cazanel) si la pensiune prin rotatie in asa fel incat fiecare dintre noi sa se simta om si nici sa nu pierdem locul de pescuit  asa cum am patit anul trecut. De data asta am avut barca inchiriata pentru tot sejurul astfel ca ne-am plimbat pe unde ne-a poftit pielea (cine a dorit bineintels) sau apa.

Vremea din pacate nu prea a tinut cu noi anul asta, insa faptul ca am prins peste ne-a facut sa trecem mai usor peste, chiar si atunci cand eram in noroi pana la gat si uzi leoarca.

Ca si in alti ani nucleul a fost acelasi, insa anul asta am marit putin echipa, am fost 7 insi, unul mai pescar ca altul si toti la un loc .

Cum ziceam, peste a fost, insa a cam lipsit elementul esential, si anume distractia! Eu unul cel putin am realizat ca nu neaparat pestele m-a atras atatia ani in delta, ci frumusetea ei si mai mult decat atat, atmosfera de la fata locului si experientele traite impreuna cu baietii pe balta.

Eu zic ca ne-am facut norma baieti! Poate la anu’ revenim la normal, ce ziceti?!

Mai mult pentru Pavel am insistat sa mergem mai degraba in strainatate la mare si nu la noi in concediul de vara. Am zis sa se bucure si el asa cum trebuie de prima “mare” fara sa se aleaga cu vreo boala sau mai stiu eu ce de pe la noi. Ne gandeam initial sa mergem in Bulgaria, apoi Turcia ca intr-un final convinsi de finii nostri Razvan si Cristina sa alegem Grecia, mai exact insula Zakynthos.

Am optat sa mergem cu avionul pentru ca Pavel cu siguranta nu ar fi rezistat 20 de ore in masina sau mai rau in autocar, nici noi nu cred ca ne-am fi simtit tocmai bine, asa ca am decis sa nu riscam si sa alegem avionul. Nu de alta, dar eu am mai experimentat cateva drumuri cu autocarul in afara tarii si mi-a ajuns.

Cocos si Carmen s-au alaturat si ei grupului urmand ca la fata locului, in Zakynthos, sa ne intalnim si cu Adi si Claudia, ei alegand varianta auto la transport, in compania altor prieteni.

Zborul a fost placut si scurt, cu mancare si bautura la bord (ceva acolo) asigurat de o companie nou creata, special pentru zboruri charter, Air Bucharest. Din aeroport am fost prealuati de autocare si lasati fiecare in statiunea si la hotelul booked-uite de acasa. Noi am stat in Kalamaki, cea mai mare dintre statiuni si foarte aproape de Laganas, capitala distractie din insula.

Hotelul nu m-a impresionat prea tare, 2 stele plus si cam atat, camere mici, bai si mai mici, se auzea aproape tot dintr-o camera in alta, noroc ca schimbau des prosoapele si asternuturile. Nici mic dejunul, pentru ca da, am avut mic dejun asigurat, nu a excelat, aveam, in fiecare zi cam acelasi lucru daca nu chiar acelasi . Piscina a fost un plus!

Insula insa, plajele, peisajele si apa erau de-a dreptul fantastice. Aici am avut numai de castigat, nimic nu m-a dezamagit!

Planul era sa inchiriem o masina si sa ne plimbam pe insula cu ea in asa fel incat sa vedem cat mai multe locuri si sa facem baie in si mai multe locuri. Zis si facut!

In prima zi insa am ales sa mergem la plaja din statiunea noastra, nu de alta dar abia venisem si mai trebuia si Pavel sa se obisnuiasca cu apa. Nici o problema, ca un fiul al marilor ce este s-a acomodat imediat trecand chiar in extrema celalalta, nemaidorind sa iasa din apa. Il cred, nici eu nu as mai fi facut-o .

Si uite asa am plecat sa exploram insula, am inceput pe rand sa vizitam insula, am inceput cu capitala Zante pe care am batut-o la picior ca mai apoi sa inchiriem masina pentru restul zilelor si sa vizitam cat mai mult din insula. Am ajuns pe rand in Porto Zoro, Porto Roma, Porto Limnionas, Kap Kery, si in multe alte locuri frumoase si incarcate de istorie. Am vazut cateva manastiri foarte vechi, o cetate genoveza parca, peisaje superbe, cel mai inalt steag din lume al Greciei, plantatii de maslini seculari si multe altele. Frumoase sunt si drumurile lor, toate intortocheate, foarte inguste si in marea lor majoriate prin munti. Iti trebuie putina vituozitate sa te descurci cu masina pe acolo. Noi insa am avut sofer capabil si nu am avut probleme!

Mie unul cel mai mult mi-a placut la Porto Limnionas, a fost superb, am facut niste sarituri de vis, plus ca apa era de un albastru nemaintalnit si stancile ce-o inconjurau faceau din intregul peisaj unul de basm (film). Plaja asta, bine, numai plaja nu era , era cunoscuta si vizitata mai mult de greci, din ce am inteles, turistii nestiind de ea, noua ne-a vandut pontul o tanti grecoaica. Plus ca am mancat foarte bine la “PORTO LIMNIONAS” Tavern .

Una din zile am pastrat-o pentru croaziera la Blue Caves, Navagio Beach si Kerry Caves. A fost de vis! Am calatorit aproape 5 ore cu un velier demn de Piratii din Caraibe care facand inconjurul insulei, oprind in cele 3 obiective enuntate mai sus. Navagio este plaja aceea pustie, unde ,chipurile, a naufragiat un vas al contrabandistilor, eu am citit ca ar fi fost pus acolo de guvernul elen pentru a atrage turisti insa cine stie, poate e adevarat. Nu conteaza, pana la urma important este ca locul e de vis, rar am mai vazut un loc atat de frumos si cu o apa atat de cristalina, ca sa nu mai spun de nisipul/pietris… Ce sa mai, de vis locul, exact asa cum il vedeti in poze pe net exact asa arata. Din pacate este cam aglomerat insa merita vizitat.

A doua oprire a fost la Kery Caves, niste pesteri pline cu apa unde vaporul a oprit si ne-a lasat sa intotam liberi prin ele vreo ora. Nu am cuvinte sa descriu cat de frumos a fost, fantastic! Peisajul, apa, pestii, plantele acvatice si stancile te faceau sa te simti in alta lume. Suberb de-a dreptul!

Am mai oprit o data in mijlocul marii pentru o ultima baie, prilej pentru toata lumea sa intre in apa, si apoi ne-am intors in port in Zante de unde am plecat. In timpul calatoriei am mai trecut si prin Porto Vromi unde am vazut imaginea in stanca al lui Poseidon si prin multe alte locuri fiecare cu insemnatatea lui. Lui Pavel i-a placut foarte mult, pe vaport chiar si-a facut un prieten bun si la final a filtrat cu vreo 2 italience ceva mai purii ca el (5-8 ani), isi trimiteau bezele.

Insula este vestita si pentru testoasele Caretta Caretta care noaptea vin pe plaja sa-si depuna ouale. La noi in Kalamaki de exemplu nu aveai voie sa-ti pui cearceaful langa cuiburile lor care erau semnalizate cu niste gardulete de lemn, trebuia sa stai pe linia marii. Plus ca plaja se inchidea seara la 8 si se deschidea abia dimineata la 7. Cocos a incercat intr-o dimineata sa le fotografieze insa fara success.

In concediul asta am avut parte de cele mai tari partide de snorkeling si ii daorez asta in mare parte lui Razvan care dintr-un profan ce sunt m-a initiat in sportul acesta cu succes. Superb, am cules tot felul de scoici si am vazut si mai multi pesti, care mai de care mai colorat, am vazut chiar si caluti de mare! Ma mandresc si cu faptul ca am cules cochillii de arici de mare si nu m-am intepat deloc.

Pe parcursul sederii noastre, chiar in ultima zi parca am prins si un incendiu de vegetatie, lucru frecvent pe insula din cate am inteles de la localnici. Oricum pompierii au fost promti si l-au executat imediat.

Inanite sa ajungem in Zakynthos cautasem pe net cele mai tari restaurante unde se poate manca bine ca sa nu avem surprize la fata locului. Asa ca inca din prima seara, pentru ca diminineata mancam la hotel iar la pranz pe unde apucam, le-am luat la rand si am mancat pe rand la nu-i mai stiu numele , Dias, Georgi si Mikaelos. Cred ca vorbesc in asentimentul tuturor cand spun ca Dias merita din plin primul loc. Macarea de-a dreptul delicioasa, iar atmosfera a fost si ea pe masura. Ca sa nu mai spun ca ne-am imprietenit (unii dintre noi) cu chelnerul de acolo si astfel am avut parte si de o servire a intaia. Somnul ala cu nu mai stiu ce a fost demential, imi pare rau ca nu l-am comandat din prima seara cand am ajuns la Dias. Pot sa spun ca si la Georgi mi-a placut macarea, insa parca nu s-a ridicat la acelasi nivel cu Dias. Musakaua in shimb era foarte buna la Georgi.

De baut am baut mai mult vin pentru ca eu am fost inca in tratament pe perioada concediului si bere nu aveam voie, bine am mai scapat una doua acolo fortat de imprejurari. Am avut si o experienta comica cu un soi de vin de-al lor, Retsina pe numele lui, tinut in butoaie de pin sau amestecat cu rasina de pin parca, oricum noi am crezut dupa gust si miros ca e “stricat” si l-am aruncat . Rau am facut, era un fel de pelin de-al nostru.

Am avut si parte de doctori in concediul asta, prima oara pentru noi. Pavel inca din prima zi sau inca de la Bucuresti, nu stim exact de cand, a racit. Am pierdut o zi prin camera si am sacrificat una de plaja insemnad ca mai mult ne-am plimbat departe de apa, am facut si o vizita la medic insa pana la urma s-a rezolvat in 3 zile, si a facut si el baie iar . Ce vrei, asa e cu copil mic, trebuia sa o experimentam si pe asta! Partea buna a exeperientei este ca am dat peste o doctorita super care ne-a invatat ce asigurari de sanatate trebuie sa ne luam de acum incolo ca sa nu avem probleme nicaieri si sa fim foarte bine acoperiti in asa fel incat sa nu platim nimic peste polita. Everything Tiriac has!

Per total concediul a fost unul reusit, se puteau face mai multe, probabil am fi putut avea conditii mai bune insa mie mi-a placut si sunt sigur ca si celorlalti. Cred ca a contat mult peisajul si mancarea, serios!

Pavel a fost super fericit lucru care ne-a facut si pe noi sa ne simtim bine, atunci cand s-a putut!

Nu vreau sa ma mai intorc acolo pentru simplul motiv ca mai sunt multe alte locuri frumoase de vazut in Grecia si in lume !

Pozele sunt realizate de Marian Cazacu a.k.a. Cocos

]]> http://geoidul.wordpress.com/2011/10/28/zakynthos/feed/ 6 geoidul kalamaki-93 kalamaki-97 kalamaki-118 kalamaki-1304 kalamaki-1322 kalamaki-1327 kalamaki-135 kalamaki-170 kalamaki-201 kalamaki-975 kalamaki-1017 kalamaki-1171 kalamaki-267 kalamaki-391 kalamaki-395 kalamaki-487 kalamaki-791 kalamaki-799 kalamaki-1415 kalamaki-1433 kalamaki-1574 kalamaki-803 kalamaki-811 kalamaki-838 kalamaki-1274 kalamaki-1300 kalamaki-1301 kalamaki-1580 kalamaki-1601 kalamaki-1655 kalamaki-1685 kalamaki-1778 kalamaki-1872 kalamaki-2004 kalamaki-2037 kalamaki-2076 http://geoidul.wordpress.com/2011/09/22/sfanta-ana-stanca/ http://geoidul.wordpress.com/2011/09/22/sfanta-ana-stanca/#comments Thu, 22 Sep 2011 19:22:27 +0000 geoidul http://geoidul.wordpress.com/?p=1470 ]]> (imediat dupa Rojam am plecat la Sinaia pentru o zi si o noapte)

Daca tot eram in zona, adica la Sinaia am zis ca e pacat sa nu facem si o plimbare mica. Cum nu aveam foarte mult timp si nici rucsacul pentru Pavel nu-l aveam la noi am ales sa mergem (urcam) la Sfanta Ana, stanca, nu lacul . Mie imi place ca atunci cand ies undeva sa fac un traseu, fie el cat de scurt si usor, neaparat sa existe un punct final, un obiectiv de vazut sau orice altceva care sa-mi lase senzatia ca am realizat ceva, ca am avut un scop si mi l-am atins.

Locul imi este familiar inca din 2003, unde in campul cercetasesc Provocarea, impreuna cu Marinica si Manu, m-am ocupat de atelierul de aventura desfasurat exact in zona stancii. A fost prima data cand am revenit acolo, insa amintirile erau inca proaspete. Am recunoscut totul, chiar si tufa de zmeura descoperita de Adi si vandalizata ulterior de toti .

Am explorat putin zona si mai apoi ne-am delectat cu zmeura proaspat culeasa. Pavel a fost cel mai incantat de treaba asta. Nu prea intelegea el care-I faza cu urcatul, adica de ce cade mereu in fund, insa pana la urma s-a prins de smecherie, ca doar e fimiu’ !

Am observat si foarte multe trasee noi batute in zona, semn ca locul este vizitat frecvent de pasionati. Zona, dupa cum am putut afla din afise, este frecventata si de ursi, insa noi n-am avut norocul sa ne salutam cu unul. In 2003 insa am facut-o destul de des, avand in vedere ca mai in fiecare noapte veneau la gunoi sa verifice ce am servit la cina.

A fost o iesire placuta, in care ne-am mai dezmortit putin oasele si in acelasi timp am respirat aer curat de munte, zic asta pentru ca in Sinaia nu se poate spune ca respiri aer curat la cat de tranzitata este statiunea.

Multumim pentru tratatie si gazduire Adi! Mancarea a fost delicioasa!

Nici nu imi aduc aminte cand am vazut ultima oara un meci de tenis live, si cred, ca tocmai de aceea am fost asa de entuziasmat pe durata partidei. Din pacate, baietii nu au reusit sa castige meciul, insa macar a fost unul disputat.

Mie unul mi-a placut mult atmosfera, total diferita fata de celelalte competitii sportive la care am participat. Publicul este intr-adevar altfel (ca peisaj ) si mult mai civilizat, vorba aceea:

C-asa-i în tenis!

Am facut si cateva poze (nu cu mine ):