Mila 23, continuarea

Trecand peste clasica introducere Delta anul asta a insemnat foarte mult peste, exact ce ne-am dorit dintotdeauna, sa prindem peste sa ne saturam si sa aducem suficient de mult si acasa astfel incat cei care an de an ne semneaza “cererea de concediu” pentru cele cateva zile de delta sa nu ne mai sicaneze cu glume care nu se fac.

Spre deosebire de anii anteriori, acum am beneficiat de o organizare ca la carte cu sincronizari la secunda si plan dinainte stabilit pentru toata expeditia. Permise de pescuit, premise de intrare in rezervatie, ce sa mai, tot tacamul. Nu ma plang, a fost bine, totul a decurs conform asteptarilor! Locatia a fost aceasi ca si anul trecut, Mila 23, stiam noi ce stiam . Nimic schimbat, asa cum am lasat-o tot asa am si gasit-o, aceleasi 2 baruri si-un magazin!

S-a stat si la cort (la intrarea pe Cazanel) si la pensiune prin rotatie in asa fel incat fiecare dintre noi sa se simta om si nici sa nu pierdem locul de pescuit  asa cum am patit anul trecut. De data asta am avut barca inchiriata pentru tot sejurul astfel ca ne-am plimbat pe unde ne-a poftit pielea (cine a dorit bineintels) sau apa.

Vremea din pacate nu prea a tinut cu noi anul asta, insa faptul ca am prins peste ne-a facut sa trecem mai usor peste, chiar si atunci cand eram in noroi pana la gat si uzi leoarca.

Ca si in alti ani nucleul a fost acelasi, insa anul asta am marit putin echipa, am fost 7 insi, unul mai pescar ca altul si toti la un loc .

Cum ziceam, peste a fost, insa a cam lipsit elementul esential, si anume distractia! Eu unul cel putin am realizat ca nu neaparat pestele m-a atras atatia ani in delta, ci frumusetea ei si mai mult decat atat, atmosfera de la fata locului si experientele traite impreuna cu baietii pe balta.

Eu zic ca ne-am facut norma baieti! Poate la anu’ revenim la normal, ce ziceti?!