Sfanta Ana, stanca

(imediat dupa Rojam am plecat la Sinaia pentru o zi si o noapte)

Daca tot eram in zona, adica la Sinaia am zis ca e pacat sa nu facem si o plimbare mica. Cum nu aveam foarte mult timp si nici rucsacul pentru Pavel nu-l aveam la noi am ales sa mergem (urcam) la Sfanta Ana, stanca, nu lacul . Mie imi place ca atunci cand ies undeva sa fac un traseu, fie el cat de scurt si usor, neaparat sa existe un punct final, un obiectiv de vazut sau orice altceva care sa-mi lase senzatia ca am realizat ceva, ca am avut un scop si mi l-am atins.

Locul imi este familiar inca din 2003, unde in campul cercetasesc Provocarea, impreuna cu Marinica si Manu, m-am ocupat de atelierul de aventura desfasurat exact in zona stancii. A fost prima data cand am revenit acolo, insa amintirile erau inca proaspete. Am recunoscut totul, chiar si tufa de zmeura descoperita de Adi si vandalizata ulterior de toti .

Am explorat putin zona si mai apoi ne-am delectat cu zmeura proaspat culeasa. Pavel a fost cel mai incantat de treaba asta. Nu prea intelegea el care-I faza cu urcatul, adica de ce cade mereu in fund, insa pana la urma s-a prins de smecherie, ca doar e fimiu’ !

Am observat si foarte multe trasee noi batute in zona, semn ca locul este vizitat frecvent de pasionati. Zona, dupa cum am putut afla din afise, este frecventata si de ursi, insa noi n-am avut norocul sa ne salutam cu unul. In 2003 insa am facut-o destul de des, avand in vedere ca mai in fiecare noapte veneau la gunoi sa verifice ce am servit la cina.

A fost o iesire placuta, in care ne-am mai dezmortit putin oasele si in acelasi timp am respirat aer curat de munte, zic asta pentru ca in Sinaia nu se poate spune ca respiri aer curat la cat de tranzitata este statiunea.

Multumim pentru tratatie si gazduire Adi! Mancarea a fost delicioasa!