Ca in fiecare an de altfel si anul acesta am plecat la pescuit in Delta. Mai exact, am fost la Dunavatul de Jos, la o cunostinta mai veche de-a mea de anul trecut, cand am fost cu gasca de la munca acolo intr-o minivacanta.
Fiecare si-a luat rolul in serios in organizarea expeditiei, astfel ca am ajuns la fata locului echipati corespunzator si pregatiti pentru capturi memorabile. Bine, unii au ajuns fara ceva, dar nu e cazul sa le mai aducem aminte.
Dar cum intotdeauna socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, in cazul de fata balta, nu prea am prins cine stie ce. Am prins intra-adevar mult guvide, stiti voi denumirea aia populara J.
Pentru ca am stat totusi 3 nopti, am ales sa ne cazam la casute, pentru ca era mai ieftin dar si pentru ca venisem la pescuit si nu in vacanta. Plus ca nu am avut fetele cu noi, asa ca nu am avut nevoie de cine stie ce confort. Conditiile au fost bune, la fel ca si personalul de acolo, care ne-a servit cu orice am avut nevoie (si am avut nevoie nu gluma, de multa ceapa). Pensiunea se numeste Andely.
In prima zi de pescuit, adica vineri, am ales sa mergem cu masinile pe dig si sa dam direct in canal (Dunavat). Loc bun am gasit, zic eu, insa pestele, asa cum spuneam si mai devreme, a intarziat sa apara. In afara de cateva platici, guvide si multa sabioara (aici Jonny a fost campion) nu prea am prins mare lucru. Am schimbat momeala, am momit locul, am improvizat ceva momeli, ne-am mai si plimbat insa degeaba..acelasi rezultat … adica mai nimic. Pana la urma am fost nevoiti sa strangem si sa plecam spre tabara, pentru ca stateam practic degeaba.
Seara ne-am sfatuit noi la un pahar si am hotarat ca sambata, adica a doua zi, sa inchiriem o barca care sa ne duca la un loc mai bun de pescuit, undeva mai departe. Zis si facut, am tocmit oamenii, am incercat sa negociem pretul, dar nu ne-a iesit si apoi ne-am dus la somn pentru ca urma o noua zi plina de provocari.
Sambata dimineata, la ora 7, a plecat prima echipa cu barca si apoi si restul cu inca o barca cu vasle remorcata in ideea ca daca nu merge dupa mal, macar sa avem cu ce sa ne plimbam pe canal, poate totusi prindem ceva mai rasarit. Sa zic ca pe la 8:30 eram toti aranjati in standuri si cu sculele in apa. Ei si am asteptat si am asteptat si tot degeaba, ca iar pestele nu a vrut sa vina. Eu, unul, pot sa spun ca am prins ceva, dar la fel – platica si caras. Bogdan, alias Buka, a reusit o captura mai maricica – o rosioara frumoasa foc. Am incercat tot ce aveam la noi, insa degeaba. Aia mai nerabdatori s-au plimbat si cu barca in cautarea pestelui insa ….Pana la urma, l-am sunat pe barcagiu sa vina sa ne recupereze, pentru ca iar stateam degeaba, plus ca nu luasem mancare suficienta si ne cam rodeau stomacurile.
Un pic suparati ca iar nu am prins nimic, am luat o barca cu vasle si ne-am facut damblaua putin pe canalul din fata pensiuni, unde am avut iar ceva probleme, de data asta cu vaslitul si directia, pentru ca nici unul din noi nu stralucea la acest capitol. Ca sa ne treaca supararea, seara am incins un gratar, asezonat cu ceva vin si wiskey . Tot seara si-a facut aparitia si un personaj foarte comic, care ne-a readus zambetul pe buze. Un tip hai sa-i spunem „tup – tup” care ne-a servit ceva stand-up comedy pe gratis. Tipul era super priceput la agatat, agatat flegme … ne-a si aratat cum face J.
Din pacate, seara s-a terminat destul de devreme, pentru ca dupa o zi pe balta si ceva bautura la bord, lumea a capitulat repede, poate chiar prea repede unii dintre ei. Cei mai ambitiosi dintre noi, au hotarat ca e cazul sa-si mai dea o sansa si sa mai cheltuie ceva bani degeaba, in cautarea capturii mult ravnite. Astfel ca duminica dimineata au inchiriat o barca si au plecat dupa stiuca. Asa cum au plecat, asa s-au si intors – adica fara nimic! Aproape nimic de fapt, ca totusi au prins o amarata de marlita. 2 milioane insa pentru o marlita mi se pare cam mult, voua nu baieti? J
Si cum nu prea mai aveam de ce sa stam la Dunavat, am intins-o rapid spre casa, pentru ca deja gluma se ingrosase. Ma gandesc ca pana la urma nu e asa o tragedie ca nu am prins peste, ca oricum nu prea a avut nimeni succes in perioada aia, cel putin acolo la Dunavat. Insa ma bucur ca am ales sa merg, pentru ca asa am reusit sa mai petrec ceva timp de calitate cu prieteni pe care-i vad mai rar. Nu-i asa Jonny?
Daca stau acum si ma gandesc ca am investit vreo 450 de ron, plus o zi de concediu si 3 plecate de acasa, ma cam ia de cap, dar pana la urma adevarul este ca orice hobby se plateste.
Baietii mai organizeaza o iesire luna asta, insa eu prefer sa ma duc la munte … e aerul mai curat acolo J.
Sa v-o traga la fund!
