Enisala

Cum de 1 Mai am preferat sa merg in Vama, declinand oferta de a merge intr-un tur al cetatilor din Dobrogea, dar mai ales pentru ca rapida ce ne-a dus din Sfantu’ la Tulcea, a plecat la ora 7 dimineata si a ajuns la 8:30, am hotarat sa mergem la cetatea Enisala.

Am facut un research mic pe internet, am dat cateva telefoane si am aflat exact unde trebuie sa ajungem.

Din Tulcea am ajuns imediat in Babadag si de aici, dupa ce ne-am invartit putin, am reusit sa gasim drumul spre Enisala.

Peisajul in zona este intr-adevar de basm, te simti de parca ai calatori in timp.

Cetatea in sine nu mi s-a parut extraordinara, este prost intretinuta si deloc restaurata.

Practic, in interior nu ai ce vizita, dar vazuta de afara, cetatea te impresioneaza si asta mai mult din cauza asezarii si a peisajului.

M-am bucurat totusi ca am gasit si eu cateva resturi ceramice in interiorul cetatii. Nu sunt sigur daca sunt autentice, dar imi doresc sa fie asa.

Exista si o taxa de intrare in valoare de 2 lei, primesti si bon iar doamnele si domnisoarele primesc o vedere cu cetatea in loc de bilet (doar daca doresc).

                 
                 
                                    

Sfantu’

Weekend-ul trecut (mai exact, de joi pana duminica) am reusit sa ajungem iar la Sf. Gheorghe, in Delta Dunarii, cu ocazia sarbatoririi bunului nostru prieten Adi.

De data asta, ne-am axat mai mult pe plaja si baie decat pe pescuit cum faceam in alti ani. A fost totusi si foarte cald pentru peste si tocmai bine pentru scaldat si bronzat.

Sfantu’ arata exact ca in 2007, cand am fost ultima oara, nici o schimbare majora, poate doar aparitia unui nou trocarici, care te duce si te aduce de la plaja.

Campingul “Delfinul” arata ca si cum ieri ar fi fost inaugurat, desi asta se intampla in 2005. Totul inca arata impecabil, semn ca cel care detine acest camping, este un om serios, cu bun simt si responsabil. Doar mancarea a scartait putin din cauza ofertei reduse.

Si ca sa nu spun ca am ajuns la Sfantu’ si nu am bagat si eu batul in balta, am tras si o sesiune de pescuit, alaturi de o fosta campioana nationala de juniori. Capturile nu au fost mari sau impresionanate si s-au intors in balta in cel mai scurt timp.

Ar mai fi de spus si faptul ca de data asta am ales sa parcurgem distanta dintre Tulcea si Sf. Gheorghe cu o nava rapida si nu ca pana cum cu nava clasica (pasagerul) de la Navrom.

Un drum care pana acum dura 4 ore si jumatate, l-am facut intr-o ora si jumatate. Diferenta de pret nu este foarte mare si conteaza enorm cateva ore in plus in Delta.

A fost un mini-concediu foarte placut, mai ales prin prisma faptului ca l-am petrecut alaturi de prieteni foarte dragi. Vremea a tinut si ea cu noi, mai putin seara, cand am fi avut nevoie de mai mult vant pentru a scapa de tantari. Tantarii au fost pana la urma singura “pata neagra” a concediului.

Anul acesta as fi vrut sa incerc o masa in sat la localnici, sau o plimbare cu barca pe canale, insa am renuntat din considerente financiare..poate la anu’.

Sf. Gheorghe pana la urma, este un loc special, in care de fiecare data ma simt excelent, poate si pentru ca nu ajung foarte multi oameni acolo si mai mult decat atat, nu ajung cu masina, lucru care pe multi “dubiosi” ii descurajeaza … si pe mine ma bucura!

Trebuie doar sa avem grija sa nu afle Gojira ca ne place si Vama!