Dunavat

18-20 Iulie 2008

 

Pentru ca trecuse ceva timp de cand nu mai iesisem undeva infara Bucurestiului cu colegii de munca, am hotarat impreuna (“aia placutii” Pepsik : 14.07) sa iesim in natura sa mai socializam si noi putin.

 

Au aparut si oamenii cu initiativa, s-a ales locatia, s-au hotarat conditile si regulamentul de ordine interioara si exterioara, s-au alcatuit si echipe in vederea deplasarii … ma rog, undeva la vreo 100 de mailuri schimbate, scrise de unii si citite de altii.

 

Ca si locatie am avut de ales intre Ocnele Mari sau Mici, VL si Dunavatul de Jos, TL. Majoriatea a optat pentru Dunvatul de Jos a.k.a. Delta Dunarii loc in care niciunul dintre noi nu mai ajunsese.

 

Cu toate detalile stabilite am pornit la drum vineri seara imediat dupa terminarea orelor de munca urmand ca la destinatie dupa primele aproximari sa ajungem pe la ora 23:30.

Dupa mai multe intalniri, rataciri si regasiri de-a lungul drumului si o portiune de Daktari la modul cel mai serios am reusit in sfarsit sa ajungem la pensiune (nu-i dau numele … prietenii stiu de ceJ) la ora fix 00:30, adica putin mai tarziu decat estimasem noi.

 

A urmat alegerea camerelor, despachetarea si apoi ceva usor asa ca dupa munca, adica o sueta insotita de ceva manacare din traista, 2- 3 beri asezonate cu cateva glumite, un mic plan pentru a doua zi si apoi toata lumea la somn. Bineinteles ca au fost si persoane (iarasi nu dau nume) care au tras pe dreapta inca de cand am ajuns la pensiune.

 

Urmand planul stabilit vineri seara eu si Bogdan, singurii care am fost impresionaţi de cântatul cocoşilor, asa cum bine spunea un partener de calatorie si bun orator, ne-am trezit ceva mai devreme si am plecat la pescuit pe un canal din vecinatatea pensiuni.

Scule aveam slava domnului, momeli si accesorii cat cuprinde, ne-a mai ramas doar sa bagam batul in balta si sa scoatem pestele pe mal.

 

Cam in 2 ore deja prinsesem la undita vreun kilogram de carasel si pana am plecat s-au adunat in jur de vreo 2 kg de peste pe care l-am eliberat, asta dupa ce l-am tinut in viata intr-un bidon de 5 litri gasit pe balta. Bidonul a stat la baza accidentului meu din accea zi, adica mai pe romaneste spus mi-am belit un deget cu caterul.

 

Partida de pescuit s-a terminat cand au aparut sotiile pe balta bineinteles cu chef de altceava si contrariate de pasiunea nostra pentru pescuit.

Nu a fost nevoie decat de vreo 3 hai-uri, cateva insecte si soare din plin ca sa ne lasam convinsi sa  strangem sculele si sa plecam impreuna la pensiune.

 

Asa cum stabilisem cu o seara inante dupa ce am mancat putin, unii de pranz, altii de dimineata am plecat sa cautam un loc pentru scaldat.

Dupa cateva incercari nereusite la piscinile din localitate, 2 la numar, am ales sa mergem undeva pe dig (asa-i spuneau localnicii) …mai exact pe canalul Lipovenilor si sa facem baie direct in el, asa la liber, intr-un loc unde am gasit si o palma de nisip.

 

Drumul pana la locul de scaldat a fost mai “tare” decat cel neasfaltat pe care l-am parcurs la venire spre Dunavat. Si totusi drumul cu masina nu a fost tot, ca sa ajungem la apa a trebuit sa ne strecuram si la pas prin stuff, baltoace si vegetatie inalta … adevarata expeditie si o experienta unica pentru unii.

 

Apa era nemaipomenita pentru baie si ne-am bucurat din plin de ea mai ales ca soarele ne prajea ca pe niste cartofi. In scurt timp ne-am dat seama care stie sa innoate ca toporul la fund si care sunt adevaratii profestionisti ai grupului … este lesne de inteles de ce parte a baricadei ma situam eu.

 

Dupa ce fiecare s-a imbaiat atat cat i-a trebuit si cat l-a tinut pielea (parul cret) am plecat de la balta cu gandul sa gasim ceva de manacare.

 

La fel ca si cu piscina dupa multe cautari am gasit in sfarsit in satul vecin (Dunavatul de Sus) unde doream sa mancam ceva fara sa fim nevoiti sa asteptam de la 2 ore in sus. Pana la urma si aici a trebuit sa asteptam insa macar ne-am uns gatlejurile cu Becks de lamaie si ne-a fost incantate urechile cu povestile si laudele gazdei.

Meniul compus doar din 2 feluri de mancare ne-a facut sa trecem peste orice pretentie sau “fita” culinara si sa ne indopam cu ciorba de burta si ceafa de porc la gratar ca si cand ar fi fost ultima noastra masa.

 

Ziua a continuat cu un somn placut pentru unii, iar pentru alti cu o sueta in jurul  balansoarului, balansoar care saracu’ nu a avut odihna decat dimineata tarziu.

Seara, pentru ca ziua tocmai se incheiase a inceput cu o masa de peste servita la pensiune si pregatita de gazda noastra, masa care nu m-a impresionat deloc, ba chiar mi-a displacut mai ales modul cum a fost servita.

 

Si pentru ca eram si mancati si odihniti si cu aniversari de tot genul printre noi am dat drumul  distractiei, distractie ce a tinut pana pe la vreo 4 si ceva dimineata. Fiecare a consumat ce a putut in functie de preferinta, spun asta pentru ca “lichide” am avut din belsug. Eu am preferat sa ma delectez cu un Courvoisier si cateva tigari de foi ca asa am auzit eu ca le sade bine la barbosi J. Desi am avut cativa “mancarici” cu noi care nu puteau lasa o melodie pana la capat, repertoriul din acea seara a fost compus in general din hituri de mult apuse dar vesnic vii in amintirile noastre. Formatii  ca : 2 Unlimited, N&D, Genius sau Nana le-au mangaiat urechile chiar si celor mai tineri dintre noi.

 

Duminica dimineata am plecat cu totii la plimbare cu barcile (2 la numar) pe canalele din imprejurimi, tinta calatoriei noastre fiiind lacul Solomon. Barcile le tocmisem de sambata seara ca sa avem surprize duminica dimineata.

Ce nu am facut de sambata seara a fost sa ne impartim pe barci, asa ca dupa cateva combinari luate cate … vreti voi J ne-am imbarcat si am plecat. Din pacate unii mai incet si altii mai rapid. Pentru 35 de lei de persoana ne-am plimbat cam vreo 4 ore cu barca pe traseul Dunvatul de Jos – Canalul Lipovenilor – Canalul Dunavat – Canalul Cocos – Lacul Solomon  si iar canalul Cocos, Dunvat, Lipovenilor (scurta oprire pentru baie) si apoi Dunavatul de Jos.

 

A fost foarte frumos si ceva care am asteptat de mult timp sa se intample, imi doream de foarte mult timp sa patrund mai adanc in inima Deltei si acum pentru ca am avut ocazia am profitat la maxim. A fost drumul putin cam lung si pozitia din barca cam incomoda insa toate astea nu am facut decat sa amplifice la maxim entuziasmul meu si sper ca si al celorlalti pasageri.

 

Am reusit sa vedem pe langa nuferi albi care din cate stiu acum sunt specie protejata, o gramada de pasari foarte frumoase si viu colorate dar si cirezi de vaci sau cate-un magarus ce se tavalea prin praful de la mal.

 

Totul a culminat cu observarea unui pelican pregatit de zbor zarit pe Lacul Solomon. Multe din pasarile vazute de mine in acesta expeditie le puteti admira si aici.

 

Imediat cum am ajuns inapoi in sat ne-am strans repede bagajele si apoi am plecat spre casa pentru ca ne astepta un drum lung si aglomerat.

Am mai facut o scurta oprire in Tulcea pentru masa de pranz si vizitarea falezei iar apoi ne-am intreptat direct spre Bucuresti care cum a putut.

 

Asadar o iesire in natura alaturi de perosoane placute este o reusita garantata.

 

 

                
                
                            

                                      
                         

Metallica

 

 

Ei bine iata ca aseara (23 Iulie) am fost la concertul  Metallica, concert mult asteptat nu neaparat de mine cat de Ana care era foarte incantata ca va merge la un concert Metallica.

 

Prima oara i-am ratat (adica pe Metallica, adica in 99) si chiar nu mai stiu din ce cauza. De data asta insa ne-am cumparat bilete din timp si n-am mai lipsit chiar daca vremea a fost cum a fost si stiam de ea.

 

Despre concert in sine am numai cuvinte de lauda, oamenii chiar stiu sa faca show.

Piese de piese fredonate de vreo 20.000 de oameni care chiar daca erau (adica si noi) “macinati” de o ploaie marunta nu s-au clintit din loc pana la final, final terminat cu 3 biss-uri de exceptie.

 

Pot sa spun ca si spectacolul de lumini, artificii si foc a fost unul pe masura trupei iar cele 3 ecrane gigantice ne-au ajutat sa-i vedem si noi mai de-aproape pe Hetfield and co … ma rog cine putea, daca ma intelegeti J.

 

Ideea este ca desi ploaia nu ne-a slabit deloc si si-a facut loc si pana in cele mai intime locsoare ale corpului concertul a fost unul de exceptie si nu regret ca am fost.

 

Ce m-a deranjat, pentru ca m-a si deranjat totusi ceva a fost pretul bauturilor, in special al berii ; nu este posibil sa vinzi un pahar de bere (habar nu am ce bere era) la 0.3 l cu 5 lei … ma rog sau 2 jetoane Raiffeisen Bank ca-i tot dracu’ ala.

 

Altfel totul a fost minunat, companie placuta, muzica “buna” si multa, multa ploaie, plus Ana, care  a fost intr-o forma fantastica, de cozonac as putea spune J.

 

Bonus o poza cu mine de la concert:

                                    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Baile Tusnad

11-13 Iulie 2008

 

Cautand cu totul altceva pe net am dat peste Lacul Sf. Ana, atat mi-a trebuit pentru a porni la drum. Am cautat cazare, am stabilit traseul si vineri seara, in formula restransa adica doar eu cu Ana, am plecat spre Baile Tusnad.

 

Am fentat putin aglomeratia dupa DN 1 si am luat-o pe DN 1 A (Cheia) pana in Sacele si de acolo direct spre Sfantu Gheorghe si apoi Baile Tusnad.

 

Statiunea Baile Tusnad se intinde pe de-o parte si de alta a drumului national care strabate “orasul”, pentru ca da … este un oras.

 

Fiind pentru prima oara aici nu aveam cu ce sa compar insa in mare parte staiunea arata OK, sunt cateva obiective turistice in zona (Lacul Ciucas, Oltul, Izvoarele Minerale), magazine suficiente, la fel si locatii unde poti manca si bea ceva.

 

Desi atunci cand am cautat cazare toate locatile pareau pline ochi, la fata locului situatia era alta, erau locuri destule pentru inca 100 de turisti.

 

Cat am stat in statiune am ales sa manacam la Hanul Secuiesc, in primul rand pentru ca era chiar langa pensiunea noastra si in al doilea rand (fapt descoperit ulterior) mancarea era foarte buna si destula. Preturile erau ok si servirea … ma rog, era ok si asta.

 

Cred ca in maxim 3 ore am vazut cam tot ce iti putea oferi statiunea, adica am vizitat izvoarele, Lacul Ciucas, parcul Pompierilor, cel al copiilor, zonele pe unde umbla ursul, am trecut si Oltul pe un pod suspendat dar si inclinat (spre stanga), pod care abia mai statea in picioare. Am trecut si pe langa bisericile ortodoxa (foarte frumoasa si bine ingrijita) si cea catolica din localitate care se aflau fata in fata fiind despartite doar de drum. In pelerinajul nostru prin statiune am descoperit si strandul cu apa feroasa (apa era ruginie), strand in care ne-am petrecut dupa amiaza de sambata.

 

Cam pe la ora 17:00 dupa un somn placut am plecat spre Lacul Sf. Ana aflat la doar 25 de Km distanta. Dupa un drum foarte antrenant plin de curbe si de privelisti minunate am dat cu capul de ceea ce eu cred ca poate fi numit litoralul judetelor HR si CV. Spun asta pentru ca nici prin cap nu-mi trecea ca o sa gasesc atata lume la lac. Practic arata ca Eforie Nord in mijlocul sezonului doar ca nu sunt valuri.

Am ramas putin dezanmagit pentru ca nu ma asteptam sa gasesc asa ceva acolo mai ales cunoscand si natura lacului.

 

Apa era foarte limpede si fundul lacului era alcatuit numai din pietricele si nisip fin.

Trebuie sa recunosc insa ca era curatenie, nu gaseai gunoaie pe jos pentru ca firma care a concesionat lacul si zona chiar isi da interesul ca totul sa arate bine. Bineinteles fac toate astea din taxa peceputa pentru accesul cu masina in zona, taxa care este 10 lei daca vrei sa ajungi cu masina aproape de lac si 5 lei daca te opresti in camping si de acolo mergi pe jos. Daca vii perpedes nu se percepe nici o taxa.

 

Dupa ce am dat o tura de lac si am facut cateva fotografii am incercat sa gasesc si drumul spre al doilea obiectiv (Tinovul Mohos) pentru care venisem in zona insa spre surpriderea mea nu am gasitt nici un indicator si nici pe cineva care sa ma indrume, astfel ca am renuntat la idée si am plecat spre Baile Tusnad.

 

Dupa o cura de Kurtos Kolac si cateva sute de grame de afine am decis sa incheiem ziua de sambata tot la Hanul Secuiesc cu o tava secuiana care ma facut sa-mi ploua-n gura.

 

Duminica dupa micul dejun am plecat spre Balvanyos o alta statiune din zona. Staiune in care nu am poposit mai mult de 15 minute pentru ca posibilitatile erau limitate. Si aici exiata un strand insa nu amenajat ca cel din baile Tusnad dar care avea apa verde sin u ruginie ca celalalt. Eu imi propusesem sa vizitam si pestera Puturosu insa se pare ca nici aceasta nu era marcata corespunzator astfel ca am trecut de ea fara sa ne dam seama.

 

Din Balvanyos am plecat spre Targu Secuiesc unde la fel am oprit pentru cateva poze si ceva cumparaturi. Cel mai important lucru achizitionat de acolo este o sticla de Chimion Secuiesc mai popular spus “Secarica” , ceva ce nu mai bausem de vreo 8 ani de cand imi faceam eu veacul prin Balan.

In drum spre casa ne-am oprit si in Brasov sa vizitam Piata Sfatului si Biserica Neagra care ca de obicei era inchisa. Pentru ca tot ne-am oprit am si mancat de pranz inainte sa plecam spre casa.

 

Ma bucur ca am ajuns in sfarsit in aceste zone pentru ca imi doream demult sa fac asta si pot sa spun ca desi nu am intalnit ceva extraordinar aici, ceva e altfel (adica altfel decat dincolo), curios este ca nu pot sa descriu acest altfel.

               
               
               
                                   

               

                

               

Sighisoara

26-27 Iulie 2008

 

Am ajuns wekendul asta la Sighisoara mai mult din dorinta altora, spun asta pentru ca eu nu tineam neparat sa merg acolo – fusesem de nemurate ori- si chiar si la festival participasem de vreo 3 ori, insa cateaodata in viata este nevoie sa te supui si majoritatii.

Asa ca iata-ma imbarcat intr-un Logan cu 16 Valve cu un sofer “mai sportiv”, dupa cum spunea Marinica, facand parte dintr-un convoi de 4 Loganuri conduse numai de “sportivi”.

 

Dupa un drum destul de aglomerat si plin de peripetii am ajuns si noi in sfarsit la Sighisoara. Pentru ca fiecare sofer a mers in ritmul lui am ajuns unii mai dvreme si altii putin mai tarziu. Ne-am regrupat intr-un timp foarte scurt si am inceput sa cautam cazare, asftel am ajuns in gara din Sighisoara pentru ca loc mai bun de gasit cazare nu cred ca exista in alta parte.

 

Dupa mai multe piste false si cateva vizite in locatii deja pline si cu afise la poarta pe care scria mare “nu avem camere libere sau dupa caz nu avem locuri livere”, o familie de tineri foarte binevoitori s-a incumetat sa ne primeasca in gazda pentru o noapte . Nimic nu ar fi neobisnutit doar faptul ca noi eram nici mai multi nici mai putini de 17 persoane. Pentru ca nu aveam cine stie ce bagaje la noi cazarea a fost mai mult ca o inspectie” da e OK, in regula hai sa mancam”.

 

Zis si facut, urmatorul pas, unul foarte delicat a fost sa gasim o locatie suficient de mare si libera cat sa incapem toti. Am reusit sa gasim …dar la fel cum am patit eu si in alta parte meniul cuprindea doar cateva feluri de mancare. A fost suficient cat sa  ne saturam si a ne facem “strat” la stomac pentru mai tarziu.

 

Seara, mai exact noaptea a continuat cu cateva reprezentatii marca Berariu si plimbari nocturne pe strazile cetatii in cautarea uni local deschis ….(vezi mai sus) presarate cu cate-un cantec de chitara si intalniri cu prieteni dragi si vechi.

Pentru ca eram destul de multi si ne inmulteam si mai mult din ora in ora ne-am mai despartit ca apoi sa ne regasim pe la ora 4 dimineata acasa la gazda noastra binevoitoare. Fiecare a dormit pe unde a putut si cum a apucat.

 

Bineinteles ca am avut si intarziati la apel insa scuza lor a fost una plauzibila

A doua zi a inceput cu micul dejun servit intr-o locatie care-ti ofera cea mai frumoasa panorama a Sighisoarei, dar si a imprejurimilor ei.

Fiind fresh (de portocale) si indestulati am purces la inca o vizita a cetatii, dar de data asta pe lumina. Acum fiecare a facut ce a vrut in timpul hotarat pentru plimbare ca apoi sa ne strangem iar si sa pornim spre casa.

 

Eu am ales sa ma plimb singur si sa fac cateva poze cetatii. Pana la urma poze nu am facut foarte multe pentru ca era aglomerat si mereu imi intra cineva in cadru. M-am procopsit insa cu o caricatura facuta de un tanar artist brasovean pe care l-am recompensat cu 5 lei pentru efortul depus in incercarea de a ma cuprinde tot pe un A4.

 

Dupa o scurta sesiune de shopping in cautarea unor suveniruri pentru cei dragi de acasa ne-am reunit si am plecat in graba catre casa.

La intoarcere am hotarat sa ne despartim si fiecare (logan) sa merga pe unde pofteste si cu ce viteaza pofteste. Noi, cei din loganul cu 16 Valve am ales sa facem o oprire si la Cetatea Rupea, cetate care se afla pe lista mea cu locuri de vazut la sectiunea “must”.

 

Dupa vizitarea cetatii, care desi nu se prezenta intr-o stare chiar buna, te fascineaza prin prisma asezarii ei, a urmat un drum lung, obositor si foarte aglomerat spre casa, drum care a culminat cu vreo ora de asteptat in gara din Ploiesti si o plimbare cu trenul InterCity pana in capitala.

Am fost nevoti sa facem asta pentru ca nu mai ajungeam in timp util la Gaesti (de aici am plecat sambata) pentru a prinde ultimul tren spre Bucuresti. Asa ca acompaniat de Adi am retrait putin din adolescenta la un pahar de bere si miros de “cale ferata” pe terasa unei crasme din gara in asteptarea trenului.

 

Pentru ca am fost de multe ori la Sighisoara si am prins si cateva festivaluri am avut cu ce sa compar editia de anul asta. In primul rand mi s-a parut ca au fost prea putin oameni , daca la alte editii ca sa urci si sa cobori din cetate trebuia asa sa faci pe pinguinul, acum deplasarea prin cetate nu punea nici o problema. Eu cred ca au fost putini oameni si din cauza vremii care nu a fost foarte placuta, dar si din cauza faptului ca acum festivalul incearca sa fie unul medieval si atat … adio concerte folk, ce sa mai vorbim de cele rock si adio toleranta din partea comunitati locale pentru “derbedei”.

Al doilea lucru care nu mi-a plcut a fost invazia de kitchuri care se gaseau pe tarabele comerciantilor si care imi aduceau aminte de Eforie Nord si de targul Vitan.

 

Taxa anul acesta pentru accesul in cetate pe perioada festivalului a fost de 2 lei pe zi.

 

Sfatul meu este ca daca vrei intr-adeavar sa vizitezi si sa explorezi fiecare coltisor al cetatii si al Sighisoarei trebuie sa eviti perioada festivalurilor sau a altor actvitati organizate de autoritati. Gasesti si cazare decenta, preturile sunt mai mici si te poti plimba in voie pe unde doresti.

                
                
                          v