Moldoveanu, prima oara

Prima mea ascensiune pe Varful Moldoveanu a fost in anul 2000 in luna Iulie. Am plecat in Fagaras cu ocazia juramatului bunului meu prieten Cocos care tocmai se “inrolase” la vanatori de munte … visul lui de-o viata, dar si pentru a cuceri cel mai inalt varf al nostru … era un vis de copil care pana la urma s-a implinit twice.

Gasca atunci a fost una inedita si foarte exotica, plus ca eram si foarte mici, adica eu la vremea respectiva aveam 18 ani iar ceilalti 16 sau 17, doar Mariusica avea ceva mai mult. Dupa ce am asistat la juramantul lui Cocos am luat Trasfagarasanul la picior pana la Balea Lac unde a trebuit sa ne oprim pentru 2 zile din cauza ploii torentiale. Am dormit o noapte in cabana pe holuri cu toti ceilalti care mai stateau la cort si o noapte in fosta cabana Balea Lac care era parasita. Imediat dupa ce ploaia s-a oprit am inceput ascensiunea, traseul urmat a fost Cabana Balea Lac, Saua Caprei, Cabana Podragu (aici am dormit o noapte), Fereastra Zmeilor, Varful Vistea Mare si apoi Varful Moldoveanu.

Pentru intoarcere am ales ca coboram pe Valea Vistea Mare in Victoria (aici am sunat acasa la parinti si am cerut bani prin mandat electronic de la posta) si apoi am facut stopul pana in Brasov de unde am plecat la mare, bineinteles cu nasu’ Partea cu marea este alta poveste asa ca nu v-o impartasesc acum.

Frumoasa aventura cu multe peripetii, am sa amintesc (pentru cunoscatori) doar cateva dintre ele: sosirea lui Mariusica in miez de noapte, intalnirea tot a lui Mariusica cu cainele Salvamontului, pluta si baia de la Valea cu Pesti, familia “de groaza”, primul cetatean de etnie roma din sectorul 5 ajuns pe Moldoveanu, descalecarea din Rapid, etc…

 

Dincolo de Vama Veche

Weekendul care tocmai a trecut am fost in Vama Veche sa ne destindem si noi putin la soare. Ideea a venit din partea unui prieten (Teo) la meciul Romania-Franta, cand ne-am strans toti gasca sa vedem minunea; el atunci a propus sa mergem in Vama inainte sa inceapa “migratia”. Semn ca inca nu s-a aglomerat statiunea erau nudistii care-si etalau in voie bijuteriile din dotare, unele mai frumoase, altele de-a dreptul dizgratioase.

Am plecat vineri seara in formula bine cunocuta publicului larg, adica in “familie”.

In Vama am facut jonctiunea cu cei care erau deja acolo si nu ne-au pastrat loc de cort J.

Ne-am montat corturile, am fost sa mancam ceva, am trecut putin si pe la Stuf pentru o scurta reprezentatie de dans, am consumat cate ceva si apoi ne-am retras la corturi, unii mai devreme si altii, care au avut motive, putin mai tarziu din cate am inteles …

Sambata dimineata a debutat cu o baie in mare, placuta dar foarte dureroasa din cauza pietrelor ce au inlocuit nisipul. Ziua a continuat cu sedinte de bronzat si bai dese plus o sesiune foto cu mine in rolul principal, mai exact un pictorial cu un celebru fotograf roman si foarte talentat.

La initiativa uni prieten, am sa-i spun fictiv Titi, ne-am luat cate un prosop, aparatele foto si am plecat in Bulgaria sa sarim in apa de pe stanci. Zis si facut.

Nu pot sa spun decat ca peisajul pe care l-am intalnit a fost superb, ceva ce eu nu am vazut niciodata in viata mea in Romania (pentru ca nu avem) poate nici in alte tari, dupa cum avea sa-mi dau seama mai tarziu. Localitatile unde se intalneste acest tip de litoral stancos proprice pentru sarituri (exista si un sport numit Deep-water soloing, sport care a dat numele si zonei printre cunoscatori …Deep Water Solo) sunt Kamen Bryag si Tyulenovo care, apropo, se afla la o distanta nu mai mare de 50 Km de granita cu Romania …adica vreo 30 de minute din Vama Veche.

Ma simteam acolo ca in filmul Contele de Monte Cristo, asa arata peisajul, cu un litoral stancos, cu grote si arcade din stanca care te duceau cu gadul la legendele mitologice.

Unii dintre noi au facut si putina catarare iar ceilalti printre care si eu au preferat sa sara in apa de pe stanci. Recunosc ca nu am fost destul de curajos sa sar de la inaltimi foarte mari (asta si din cauza gabaritului) insa m-am distrat copios.

Nici nu aveam cum sa refuz o asemeanea ocazie, mai ales ca apa era de un albastru nemaintalnit si avea o temperatura tocmai buna pentru scaldat.

In imediata apropiere a falezei se afla un sat traditional pescaresc, sat in care am si luat masa de pranz. Am avut noroc ca sefa localului stia ceva romaneste si astfel am reusit sa ne intelegem cu ei. Mancarea din pacate chiar daca este mai ieftina ca la noi nu a reusit inca sa ma cucereasca, desi sunt foarte multi care o lauda.

Ca de obicei am servit bere Kamenitza, bere care, desi nu pot sa spun ca imi place foarte mult, este singura pe care o stiu si pot sa-i pronunt numele … adica merg la sigur.

Dupa sarituri si masa ne-am intreptat spre casa (adica Vama Veche) facand o ultima oprire la o plaja din localitatea Sabla. Plaja arata foarte bine chiar daca “statiunea” in sine era cam lasata in paragina. Semana mai mult cu o tabara mai mare, gen Navodari decat cu o statiune.

Apa excelenta, curata, iar pe fundul marii gaseai doar nisip nu pietre ca la noi in Vama (acum poate nici eu nu am nimerit locul perfect insa unde am facut noi baie in Vama, adica spre bulgari, unde stau granicerii, fundul marii era plin de pietre, cel putin la mal), unde am reusit sa-mi julesc si belesc toate degetele de la picioare.

Aici am bagat iar o sedinta foto acompaniati de un dus rece tocmai bun sa ne racoreasca.

Intorsi acasa ne-am primenit si noi putin si am iesit iar la masa (cina) dupa care ne-am indreptat ca de obicei spre Stuf pentru ceva dans si “lichide”.

Sambata seara am capitulat mai repede ca de obocei pentru ca toti eram foarte obositi si arsi de soare. Unii mai mult, altii mai putin.

 

Ziua de duminica a fost asa mai de relax, baie, plaja (cine a mai suportat) ceva bere la terasa  … masa de pranz urmata de o inghetata si apoi pregateala de plecare.

Drumul spre casa a fost foarte aglomerat, insa un cetatean binevoitor ne-a ghidat in trafic asfel incat sa rulam si nu sa stam in coloana, aratandu-ne un traseu ocolitor ce ne-a scos direct la Cernavoda in autostrada. Pacat ca nu am retinut traseul ca tare bun ar mai fi si in viitor… sau poate l-a retinut cineva.

 

Desi sunt un tip care isi lauda tara si e mandru de ea, de asta data ma vad nevoit sa-i laud pe venini nostri bulgari care, desi nu au drumuri sau mancaruri extraordinare, au un litoral mai interesant as putea spune (nu vreau sa spun frumos, nu vreau L), desi cred ca si natura i-a ajutat mult, cel putin in cazul reliefului stancos de la malul Marii Negre.

 

Multmiri familiei pentru clipele minunate petrecute impreuna si lui Titi (ala de mai sus) si Teo ca ne-au dus pe acele minunate meleaguri.

 

                
                
                
                 

                

Pozele de la sedintele foto si nu numai le puteti vedea aici

Patrice

Luni seara am fost la un concert sustinut de Patrice la Arenele Romane. Trebuie sa spun de la bun inceput ca mi-a placut foarte mult. Tipul chiar stie sa faca show, bine nu numai el si ceilalti componenti ai trupei au fost la inaltine, mai ales basistul J.

A fost misto si pentru ca nu foarte multa lume asculta Patrice sau a auzit de el si din cauza asta audienta a fost una mai selecta as putea spune. Am intalnit si vazut altfel de oameni decat cei pe care ii vezi de obicei la toate tipurile de concerte, cei care merg doar pentru ca vine o trupa mare sau ca au auzit ei ca e cool.

Cred ca a contat foarte mult si pretul biletului (75 lei) in ceea ce priveste numarul de persoane prezente la concert. Din estimarile mele, ochiometrice, cred ca au fost cam vreo 3000 de oameni printre care si eu care s-au simtit excelent.

Ce nu mi-a placut la concert a fost pretul paharului de bere, adica 4 lei un pahar de 0.4l, cam mult as spune eu, fapt care nu m-a impiedicat insa sa “ling” vreo 4 pahare.

Nici acustica arenei nu e una foarte buna, insa asta nu prea a contat foarte mult.

In rest, muzica buna, oameni fericiti si multa, multa distractie.

                      

               

                    

Stiu ca pozele nu sunt extraordinare insa nu am avut aparatul cu mine … l-am lasat in masina ,