Vadu – Grindul Chituc

Uite ca am reusit sa ajung in sfarsit si la Vadu weekendul trecut, adica 17-19 August si am ramas placut impresionat de pustietatea care te inconjoara. Am spus in sfarsit pt ca de foarte mult timp imi propusesm sa ajung ori la Vadu ori la Portita. Dar cum Portita am inteles ca in ultima vreme a inceput sa devina o statiune ca oricare alta, preturile sunt foarte mari si mai e si partea cu transportul care implica si mersul cu vaporul, asa ca am ales Vadu si a meritat.

                                    

Drumul nu e asa de complicat pana in Vadu (sat), ajungi in Navodari, apoi in Corbu si dupa asta Vadu. Putin mai complicat e sa ajungi pe plaja din sat, sunt multe drumuri si e posibil sa te incurci ceea ce am si facut, ca de obicei.

Erau ceva corturi pe plaja insa distanta intre ele era de cel putin 500 de metri asa ca chiar ai liniste si pace acolo, nu tu muzica nu tu galagie, nimic.

Peisajul e putin deprimant din cauza pustietatii si a costructiilor ceausiste din zona (ma refer aici la Uzina din Vadu facuta pt a extrage minereuri rare din Marea Neagra – un esec total din cate am auzit)insa faptul ca esti singur pe o bucata de plaja inca necomercializata si populata e de ajuns sa petreci cateva zile de vis.

Trebuie sa mergi echipat cu tot ce iti trebuie pt ca nu prea ai de unde sa-ti procuri cele necesare camparii. Sunt doua magazine in sat dar nu au cine stie ce produse si faci o jumatate de ora pe jos pana la ele. Lemne de foc se gasesc daca cauti iar pt pastrarea alimentelor reci si a bauturilor noi am sapat o groapa care s-a achiat de sarcina destul de bine.

Ce m-a bucurat foarte mult a fost ca inainte de a ajunge acolo am citit cate ceva pe net despre loc si remarcam ca acolo la Vadu pe Grindul Chituc, zona care se afla in Rezevatia Deltei Dunari, este singurul loc din Romania unde poti sau mai poti sa intalnesti Sacali …. yap, … da, Sacali. Ideea e ca chiar am vazut si auzit doi sacali intr-o seara cand faceam un gratar. Probabil au simtit mirosul si au vrut sa vada daca le pica si lor ceva. Foarte fricosi de altfel si arata mai degraba ca niste vulpite mici, insa sunetul pe care il scot e de-a dreptul infiorator. Eu unul nu sunt un tip foarte sperios insa cand i-am auzit urland am tresarit putin si apoi am pleact in urmarirea lor cu frontala si am reusit sa-l vad pe unul din ei care tocmai baga viteza.

Ne-am bucurat de apa marii, de soare, ne-am indestulat cu ce am avut la noi si m-am si dat cu o barca cu panze. Experienta unica pana acum pt mine dar care mi-a placut enorm si as vrea sa o repet. La anul mi-am propus ma merg acolo pt o saptamana dar mult mai organizat ca anul asta.

                                    

Se poate si pescui in zona, direct in mare sau daca mergi putin pe jos gasesti si cateva balti unde iti poti incerca norocul. Eu recunosc ca desi am avut sculele la mine nu m-am incumetat sa renunta la soare si la apa pt o partida de pescuit. Pluis ma imi era lene sa-mi caut momeala in zona.

   

Participanti la expeditie am fost bineinteles eu, Ana, viitori nostri nasi cu copii lor si inca niste prieteni de-ai lor.

La intoarcere am vrut si eu sa vizitez “Orasul cu Floci”, undeva langa Slobozia, loc unde s-a nascut marele nostru domnitor Mihai Viteazul. Faza e ca acolo acum e o rezervatie arheologica dar nu prea poti sa vezi nimic, nu e nimic amenajat … doar un panou care indica locul cu pricina, o harta veche a Romaniei si bineinteles o statuie care-l intruchipeaza pe Mihai Viteazul. A fost o curiozitate de-a mea, pt ca de fiecare data cand treceam pe acolo si vedeam panoul ala ma intrebam despre ce e vb.
                            

Sfantu Gheorghe a.k.a DD

Uite ca anul asta am reusit sa ajung iar la Sfantu Gheorghe (judetul Tulcea – DD) dupa ce anul trecut o nenorocire care s-a abatut asupra mea si a pritenilor m-a facut sa renunt la avetura mea din fiecare an in DD.

                                                                                                                                                                                 

Anul asta am mers prima oara cu masina, a fost altfel, mult mai comod si mai rapid fata de trenul ala tampit in care te simti ca intr-un congelator si mai stai si 5 ore cocosat pe un scaun care parca vrea sa te invete cum sa stai cu spatele drept. Perioda aleasa a fost cea de dinainte de festival(festivalul Anonimul), adica 1-5 August 2007.

Pentru ca in ziua plecarii a plouat ceva in Bucuresti ora plecari a fost putin decalata si atunci am cam grabit putin pasul pe sosea ca sa putem ajunge la timp la Pasager ( asa ii spune popular la nava care te transporta din Tulcea catre Sfantu), bineinteles ca ne-am si incurcat putin pe drum ca asa ne sta noua. Nu am reusit sa mai prindem vaporul di Tulcea asa ca am mai mers vreo 40 de minute opana in Mahmudia (urmatoarea oprire a pasagerului care face pana aici o ora si jumaate pe apa in timp ce noi am facut doar 40 minute pe uscat cu masina).

Dim Mahmudia am facut cam 2 ore si jumatate cu pasagerul ceea ce e mai bine ca in alti ani pentru ca alta data facea cam 5 ore de la Tulcea la Sfantu Gheorghe. Vreme buna, locuri destule pe vapor …. bere ieftina si miros puternic de aventura dar si frumusetea canalului.

                                                                                                                                                                                  

Cum am pus piciorul pe uscat am bagat viteza ca sa prindem loc bun de cort in camping (campingul Delfinul). Vorbisem deja cu Fane (el era deja acolo de luni cu un alt prieten) sa ne tina locuri langa ei dar totusi am vrut sa fim siguri ca prindem ceva bun. Campingul asta a crescut cu mine, l-am vazut de cand s-au apucat de constructia lui si acum am avut si eu privilegiul sa stau acolo. Merita!!!  

Camping occidental, curatenie, toalete individuale, apa calda la dus la orice ora, spalatoare, lumina, chiar si prize pentru incarcat telefoane sau pentru orice aaltceva. Plus ca au si ecran de cinema in aer liber, bufet, bar, bucatarie si multe altele, chiar si un hot spoot pt net, civilizatie si cat de cat liniste.

Mancarea si servirea au fost OK si toate bauturile reci. Bravo patronului care a reusit sa aduca si Festivalul Anonimul acolo, un festivaal care la editile trecute a strans peste 5000 de persoane in Sfantu’ ca sa nu mai spun de toti marii actori romani care s-au perindat pe acolo.

Serujul l-am impartit inre partide de pescuit dimineata pe canalul Litoral (canalul care face legatura cu Sulina) si mare, plaja dupa ora 16:00, apoi seara discutii, bere, vin, table si filme gratuit la ecran mare.

Anul asta am reusit si o captura mai sanatosa pe langa obisnuita pradacompusa din platica, rosioara si caras am prins si un crapulet mai rasarit pe care l-am si luat acasa gratie unui bastinas numit Nicu care ne-a tinut pestele prins la congelator pana am plecat, multumim Nicule! Altfel, relaxare si adrenalina la fiecare trasatura plus binecunoscuta masa pe malul baltii care nu putea sa lipseasca nici anul asta. Apropo, nuferi albi(se zvonea ca ar fi disparut din DD si ca ar mai fi ramas doar aia galbeni) inca se gasesc pe canaale insa sunt caa florile de colt nu toata lumea le poate vedea

Am tras si un tur de sat si o plimbare pana la far si pot sa spun ca usor, usor satul se dezvolta, asta nu stiu daca e bine sau rau pt mine ca turist insa pt ei cred ca e foarte bine.Oricum este o mare diferenta la cum arata acum Sfantu Gheorghe si cum arata acum 5 ani cand am fost eu prima data acolo. Vreau sa pecizez daca nu am facut-o pana acum ca am ajuns la Sfantu’ pentru a 4-a oara.

                 

  

   

Pentru cei interesati sa aflecate ceva despre Sfantu Gheorghe si campingul Delfinul pot accesa urmatorul link : http://www.deltasfantugheorghe.ro/

Aici se mai adauga si transportul cu trocariciul care costa 2,5 lei Centru-Mare si retur sau 1,5 un drum in orice directia, adica camping- centru, camping-plaja,etc. Neaparat trebuie sa mergeti la varsare, nu ati mai vazut asa ceva in Romania, daca aveti noroc si nu e multa lume puteti vedea chiar si o intreaga colonie de pelicani. Noi anul asta am reusit sa-i vedem doar cand zburau ca niste hidroavioane razant cu apa … foarte misto, erau 3.

Pentru ca era foarte multa lume in localitate ne-am luat masuri de precautie la plecare si desi vaporul pleca duminica dimineata la ora 7 spre Tulcea noi am ne-am trezit si strans la 3:30 si la ora 4:30 eram deja pe ponton la vapor. Am luat printre primii bilete si chiar am gasit locuri bune pe vapor. Masina ne astepta in Mahmudia si Andrei (un prieten bun din Tulcea) ne astepta in Tulcea, asa ca inainte de a junge acasa la Bucuresti i-am facut o vizita lui Andrei si Ralucai( sora) pe ponton. Dupa, directia Bucuresti si apoi continuarea o stiti …. luni – MUNCA.

Abia astept sa merg iar la anul dar in septembrie pentru ca este mai liber si cade si stiuca atunci, anul asta nu a vrut sa puna botul deloc. Tantari nu am avut anul asta parca si noaptea era mai racoare un pic decat in alti ani.

Participanti la expeditie au fost bineinteles mama, tata si copilul, adica: Ana, eu (Geo), Adi plus Fane (a.k.a. Cretu’ sau pe numele lui real Stefan Catalin) si Bogdan alias Buka.