Dupa doua saptamani de stat/calatorit numai in gasca, am zis ca ar fi cazul sa petrecem putin timp doar noi doi, undeva departe de Bucuresti, asta si pentru a nu simti terminarea (‘oficiala’ a) concediului.
Am propus fiecare cate un traseu (puteam sa folosim si “tool-ul” prezentat de Petrus aici) si pana la urma ne-am hotarat sa mergem la Targu Jiu. Dupa ce am stat si m-am gandit putin ce putem vedea in zona, am creionat repede un circuit pe care l-am urmat cu sfintenie.
Am plecat din Bucuresti vineri pe la ora 17:30, cu destinatia Horezu unde am ajuns pe la ora 21:00. Aici, am innoptat la o pensiune la care am sunat chiar cand eram in oras. Foarte ieftin si conditii bune.
Sambata dimineata am plecat spre Pestera Polovragi, iar in drum am oprit si pe la Manastirea Polovragi. Dupa ce ne-am aruncat un ochi prin manastire, ne-am urcat iar in masina si am plecat spre pestera. Cand am ajuns, inca nu era deschisa, asa ca ne-am plimbat putin prin Cheile Oltetului, ca tot eram acolo. Cat ne-am plimbat noi prin chei si am parcat masina, au venit si cei care urmau sa ne fie ghizi in pestera. Am platit cate 2.4 lei de persoana intrarea si am inceput explorarea pesterii, insotiti de cel mai tare ghid pe care l-am intalnit vreodata – o doamna la vreo 50 de ani care desi parea cam firava si imbracata mai de strada, m-a acaparat total cu descrierile amanuntite asupara oricarui obiect din pestera dar mai ales prin “miscarea scenica” si tonalitatea vocii. Aproximativ 800 m sunt vizitabili si cel mai interesant mi s-au parut scheletul desenat cu funingine de catre calugarii care se refugiau in pestera si liliecii care, deloc deranjati de prezenta noastra acolo, se plimbau in voie. Totul a durat aproximativ 45 de minute.
Urmatorul obiectiv a fost tot o pestera la fel de cunoscuta ca si prima si anume Pestera Muierilor. Aici intrarea a fost mai scumpa, aproximativ 5 lei, si m-a costat si taxa foto vreo 10 lei. Ce nu mi-a placut insa a fost faptul ca se intra la gramada, adica daca 70 de turisti (cati cred ca am fost noi atunci) vin si platesc biletul, intra toti 70 odata. Ceea ce nu e tocmai placut sa stai si sa astepti dupa fiecare prin pestera ca sa poti sa faci si tu o poza sau sa admiri ceva. Oricum aici mi-a placut mai mult, parca era mai animata pestera, mai multe stalagmite si stalactice dar si alte formatiuni interesante. Plus ca aici erau si pasaje (chiar daca era amenajat si aveai si lumina) unde trebuuia sa te cocosezi bine ca sa treci. Am admirat si un schelet de urs de pestera si mi-am adus aminte de aventura mea din Pestera Mare de la Meresti de acum 9 ani, cand era sa-mi rup gatul intr-una din gropile facute de cei care cautau schelete de urs. Interesant a fost ca am intrat printr-un loc si am iesit prin altul si nu ne-am intors de unde am venit, cum s-a intamplat la Polovragi. Inainte sa intram dar si cand am iesit, ne-am energizat cu niste mure proaspete vandute ieftin de un mosulica foarte comic, chiar fata de altii care zici ca-ti vindeau aur.
De aici am mers direct la Targu Jiu unde in prima faza am mancat si abia apoi am fost sa vedem operele lui Brancusi. Faza comica a fost ca noi ne gandeam cum ajungem dupa aceea sa vedem operele si ce sa vezi, Poarta Sarutului si Masa Tacerii erau chiar in parcul din fata terasei unde noi am mancat. Coloana Infinitului insa se afla chiar la intrarea in oras, intr-un parc suberb unde te lasa sa stai si pe iarba (cool, nu?). Am admirat noi ce am admirat, ne-am minunat de cat de curat este orasul si in cele din urma, am reusit sa facem si cateva poze. La Poarta Sarutului era plin de mirese, abia am reusit sa ne strecuram si noi pentru o poza.
Oricum foarte misto orasul! Mi-a placut Targu Jiu, dar mai ales operele lui Brancusi.
In drum spre Baile Herculane, am oprit la un moment dat sa luam niste apa, lucru foarte inspirat, pentru ca am vazut un indicator catre Hobita, satul unde s-a nascut Brancusi. Ne-am zis ca nu strica sa aruncam un ochi mai ales ca era si foarte aproape. Casa memoriala nu este ceva extraordinar, mai ales ca din cate stiu eu, cat a locuit acolo nu a creat nimic, insa doamna care “rupe” bilete acolo, ne-a cucerit cu povestile despre Brancusi. Practic ne-a vorbit vreo 30 de minute despre viata si opera lui Brancusi moca, dar cu multa pasiune. Am aflat chestii interesante de care habar nu aveam. Biletul aici a costat 2.4 lei de persoana.
De aici am plecat spre Baile Herculane, prin Baia de Arama, apoi pe Valea Cernei pana in statiune. Am avut parte de peisaje superbe si de un drum foarte liber. In prima faza ne-am blocat cand am vazut aglomeratia de la 7 Izvoare, crezand ca acolo e statiunea, insa pana la urma am ajuns unde trebuia.
Cum am ajuns, am si inceput sa cautam cazare, am dat cateva telefoane, am intrebat in stanga si dreapta si pana la urma am gasit la hotel Domogled, unul din hotelurile de la baza muntelui (superb peisajul!). Am avut mare noroc si cu cazarea, pentru ca alt cuplu care a venit imediat dupa noi la receptie a fost refuzat chiar daca locuri mai erau. Am platit 110 lei pe camera dar a meritat, conditiile fiind foarte bune.
Pot sa spun ca m-am indragostit de Baile Herculane si neaparat vreau sa revin acolo. Mi s-a parut cea mai romaneasca statiune posibila din Romania! Nu tu manele, nu tu smecheri nesimtiti sau mai stiu eu ce altceva. Multa lume cu bun simt, mancare ieftina si buna si servicii ok. Peisajul nu mai spun – superb! Intr-un fel, ziceai ca eram la mare, oamenii erau in slip pe strada, chioscuri cu tot felul de chestii ca la mare, ce sa mai, pana si terasele aratau ca la mare insa totul cu bun simt. Statiunea mai este cunoscuta si ca litoralul vestului. Foarte mult mi-a placut!
Duminica dimineata dupa ce am luat micul dejun am plecat spre Orsova, distanta fiind mica si am ajuns relativ repede. Dupa ce am intrebat cativa localnici si am gresit ca intotdeauna drumul, am reusit pana la urma sa ajungem si in Cazanele Dunarii. Aici ce sa mai, parca eram in alta tara … muntele, cu Dunarea la picioare este un peisaj de nedescris. Mi-am dorit foarte mult sa ajung aici pentru ca vroiam foarte mult sa vad capul lui Decebal sculptat in munte. A meritat din plin tot efortul. Ceva extraordinar, spun asta pentru ca la noi in tara nu am mai vazut asa ceva si nici nu stiu sa mai existe ceva similar. Tot aici am vizitat si manastirea Macronia care este asezata chiar pe malul Dunarii si unde donatile se fac printr-o teava in visteria manastiri (sau probabil direct in buzunarul preotului dupa cum vocifera o maicuta J)
Urmatorul obiectiv pe care vroiam sa-l vedem era “Portile de Fier” insa nu m-a impresionat ce am vazut in zare, asa ca am ales sa nu mai oprim. Oricum se lucra in zona la carosabil si am stat la semafor pe fiecare viaduct.
Nu am mai oprit nici in Severin pentru ca déjà vazusem cam multe si era greu sa-mi mai incarc memoria cu inca ceva. Ce vroiam eu sa vad neaparat, era piciorul Podului lui Traian. Oricum la Severin este mai simplu de ajuns, mai ales ca avem si ceva prieteni pe acolo.
La intoarcere, am ales acelasi traseu, doar ca din Severin am mers prin Motru spre Targu Jiu. Am mai oprit sa mancam ceva in oras, proasta alegere zic eu, pentru ca de data asta mancarea a fost proasta si durat mult.
Ce sa mai, a fost un weekend bestial in care m-am simtit excelent!
Imi doresc foarte mult sa ma intorc la Baile Herculane si la Cazanele Dunarii, bineinteles cu conditia de a sta mai mult si poate chiar cu gasca.
P.S. inainte sa ajungem in Baile Herculane am trecut si pe la Tismana
).
