Pentru ca de Paste am fost iar la Cheia si am stat fix 3 zile m-am gandit ca nu ar fi rau sa tragem o fuga si pana in Brasov, oricum in Cheia am mai spus-o posibilitatile sunt limitate si de mine deja epuizate. M-am gandit sa urcam putin la Tampa, sa vedem Piata Sfatulului, sa mancam ceva dulce si apoi sa ne intoarcem iar la gratarele noastre.
Si cum multe din obiectivele Brasovului le vazusem deja si nu aveam nici prea mult timp la dispozitie mi-am zis ca cel mai accesibil obiectiv este Turnul Alb, il zarisem de sus de la Tampa si mi-a facut cu ochiul. Mai citisem eu una alta despre el asa ca m-am hotarat sa arunc o privire mai deaproape.
Poti ajunge la el si cu masina urmand drumul ce duce in Poiana Brasov dar se poate ajunge si pe jos urcand o scara lunga (ce pleaca de jos din oras – Bastionul Graft) ce te duce exact la baza turnului.
Turnul Alb face parte din vechiul sistem de aparare al Brasovului ce mai cuprinde printre altele …
Nu am intrat sa-l vizitez pentru ca nu aveam foarte mult timp ci doar l-am admirat de afara. Turnul arata inca foarte bine, nu prezinata urme de distrugeri sau altceva, este intretinut bine si se pare ca se fac bani frumosi cu el avand in vedere numarul de turisti care–l viziteaza.
Numai cat am stat eu acolo, desi ploua, cred ca au urcat vreo 20 de persoane … asta in vreo 25 de minute.
Sper ca in curand sa ajung sa vad si restul turnurilor, portilor si bastioanelor din Brasov pentru ca intr-adevar ai ce admira si fotografia.
Weekendul la Paris nu a fost nicidecum planificat din timp ci a fost o chestie facuta din scurt cu ocazia zilei de nastere a Anei. Cazarea,biletele de avion si itinerarul au fost alese tinanad cont de recomandarile prietenilor care fusesera deja la Paris.
Zborul de data asta a fost unul placut cu o decolare rapida si o aterizare foarte lina. Servicile companiei Air France au fost ireprosabile. Problema cea mai mare mare a fost sa ne descurcam pe Charles de Gaulle, era prima oara cand vedeam unul asa de mare si credeti-ma ca nu e usor sa te orientezi in el. Tocmai cand am ajuns noi s-au anulat cursele de tren din cauza unei defectiuni si a am fost indreptati catre autobus. Dupa cateva ture cu chatelul de la un terminal la altul am plecat spre Paris tot cu trenul care isi revenise miraculos si mai mult de atat am calatorit gratis pentru ca asa ni s-a spus … mergeti, nu va trebuie bilet.
In gara de nord am schimbat trenul cu metroul si in cateva minute am si ajuns la hotel. Hotelul am incercat sa-l alegem cat mai in centru si chiar asa a fost … vis-à-vis de catredala Notre Dame cu Sena in fata. Camera foarte mica dar cocheta si cu un aer de han din secolul XVI, curata si aerisita.
Avand de acasa planul gata facut imediat dupa ce ne-am instalat si tras sufletul putin am pornit la vizitat. Intai am incercat sa ne integram in peisaj si ne-am plimbat pe stradutele din apropierea hotelul cautand sa mancam ceva pentru a prinde forta.
Dintre toate locurile pe care le-am vizitat 3 mi-au placut cel mai mult si anume Turnul Eiffel, Catredala Notre Dame si Catacombele Parisului.
Turnul Eiffel a fost ”the best”, nici nu pot sa descriu straea pe care am avut-o cand l-am vazut. Nu-mi imaginam ca ceva construit acum apropae 100 de ani poate fi asa de mare si inca functional. Mi-a placut enorm si chiar asa vrea sa-l mai vizitez odata.
Catacombele au fost o experienta unica pana acum pentru mine si sunt sigur ca si pentru Ana. Citisem eu cate ceva dar ce am vazut la fata locului a fost de-a dreptul extraordinar. Sincer, aveam si emotii cand mergeam printre stive de oase si cranii.
Garguii si celelalte vietati din turnul Notre Dame-ului mi-au dat fiori iar atingerea clopoutului pe care alta data il batea cocosatul a fost cireasa dupa tort. Stiu ca par un copil insa asa m-am simtit eu atunci si mi-a placut.
Pentru ca intotdeauna Ana trebuie sa strecoare si ea ceva in programul meu pe care oricum ea il aprobase in prealabil am fost si la un club de dans in Paris. Unul din cate am auzit vestit si chiar cunoscut in toata Europa. Arata misto insa si preturile erau pe masura, 14 Euro un Mojito, bine ca fost cel mai bun Mojito baut de mine vreodata ca altfel plangeam 3 zile dupa banii aia.
De dansat nu am dansat pentru ca era doar pentru amatori si noi ca si profesionisti nu am avut voie, oricum nu am apucat sa vedem prea mult dans pentru ca acolo dansul incepeea dupa ora 23:00.
Ca intodeauna ajungeam la hotel epuizati dar gata sa o luam de la capat dimineata.
Am mancat foarte bine in localurile mici din zona catredalei, niste carciumi in toata regula dar unde mancarea era bestiala si destula.
Mi-a placut aerul romantic al Parisului (na ca am spus-o si pe asta), obiectivele turistice incarcate de atata istorie si cel mai mult manacarea frantuzeasca care pana acum nu ma atragea asa tare. Friptura de iepure sau salata din piept de rata afumat cat si supa de ceapa m-au cucerit pentru totdeauna.
In schimb nu m-a impresionat deloc vinul frantuzesc pe care l-am baut in carciumi si nici berea lor de care oricum nu prea aveau … gasesti mai mult Heineken si Carlsberg decat marci autohtone. Pelforth e marca de bere care m-a impresionat cat de cat, asta si poate ca am servit-o intr-un cartier tipic parizian plin de imigranti.
Ar mai fi de spus si ca inainte sa ajungi la Paris trebuie sa te incarci cu multa rabdare si sa ai o conditie fizica buna altfel nu razbesti. Cred ca nu a existat un obiectiv la care sa mergem si sa nu fi stat la coada sau sa urcam niste scari. O solutie pentru partea cu asteptatul ar fi sa ai tot timpul cu tine un scaun pliant.
Concluzia noastra a fost ca aveam nevoie de mai mult de 3 zile ca sa putem vedea totul si tocmai de asta trebuie neaparat sa ne intoarcem in Paris. Din cauza timpului foarte scurt am sarit peste Palatul Versailles, Cimitirul …., Halele Parisului si bineinteles Disneyland.
… si pentru ca in Vama nu prea aveam ce sa facem ziua (ma rog, ceva se gasea pana la urma) am zis sa dam ioar o fuga pana la bulgari.
Aflasem eu de o cetate misto la capul Kaliakra pe langa care si trecusem cand am fost la Balcic anul trecut. I-am convins repede pe oameni si am pornit la drum.
Distanta Vama Veche – Cap Kaliakra am parcurs-o intr-o ora nefind foarte greu de ajuns. Intrarea costa 3 Leva de personae si au si parcare amenajata in imediata apropiere a cetatii.
Cetatea este asezata pe o limba de pamanat, mai mult stanca, ce intra in mare. Peisajul nu pot spune decat ca este superb … ceva in genul Contele de Monte Cristo (cred ca am o buba cu asta ca l-am mai pomenit si alta data) dar din pacate la fel ca si la noi cetatea nu este foarte bine intretinuta, ce a mai ramas din ea.
Multe nu prea intelegi la fata locului pentru ca traducerile in engleza nu sunt foarte corecte si inspirate, noroc ca eu, ca intotdeauna de altfel, m-am documetat putin si am putut sa le impartasesc si celorlalti cateva informatii valoroase.
Odata ce ai trecut de zidurile cetatii practice poti sa te plimbi pe unde vrei, nu te opreste nimeni. Au si o grota amenajata ca si muzeu, o mica capela si cateva puncte de belvedere.
Mie mi-au placut cel mai mult scarile care te duceau la baza stancii, desi erau impracticabile iti puteai forma o ideea legata de cum aratau si cum erau fololsite. O serpuire in stanca care marea involburata. Sigur aveau ei si o pestera pe acolo insa eu nu am gasit-o.
Ca sa vizitam intraga cetate si imprejurimile ei ne-a luat cam o ora si jumatate asata cu tot cu pauzele de cafea si tigare.
Si cum dupa atata plimbare ti se face foame am ales sa mergem la Balcic sa mancam ceva, asta si pentru ca in zona nu stiam nici un restaurant dar si pentru ca Balcik-ul era foarte aproape.
Mancare nu s-a satisfacut nici de data asta chiada daca am gustat si din farfurile altora … poate doar supa de rosii sa ma fi multumit putin.
Probabil ca o sa mai cautam ceva locuri atractive la bulgari si in vara asta cand am programat cateva weekenduri in Vama pentru scaldat… asta daca ne mai lasa sa stam cu cortul pe plaja.
Deja pot sa spun ca am vizitat “putin” din Bulgaria daca pun si excursile cu parinti de la incepul anilor 90’ la Sofia, Ruse, nu mai stiu …. si weekendul din decembrie la Veliko Tarnovo.
La fel ca si in ani anteriori am ales sa ne petrecem mini vacanta de 1 Mai in Vama Veche … rau am facut. Daca pana anul acesta am tot sperat ca ceva o sa schimbe si o sa fie mai bine, ei uite ca acum fost si mai rau.
Lasand la o parte pista de biciclisti si cea pentru pietoni de-a lungul falezei unde parereile sunt impartite legate de utilitatea si estetica Vama 2009 a insemnat multa mizerie si dezmat. Oamenii mai “jegosi” ca anul asta n-am vazut de cand merg eu in Vama. Parca ar fi refulat o conducta si toate deseurile au ajuns in Vama.
Cred ca suparea mea este alimentata si de faptul ca concertul mult asteptat al celor de la Suie Paparude a fost un fiasco total. Pana la urma si pentru ei venisem in Vama si dupa concertul de anul trecut care a fost fenomenal ma asteptam la ceva pe masura … mai ales ca Bean are mai multa miscare scenica decat Junkyard.
Oricum noi ne-am simtit bine ca de obicei, a trebuit doar sa ne bagam in “bula” nostra si sa-I ignoram pe ceilalti. Anul asta am schimbat si vestita pensiune “Ariciul” sau mai bine cunoscuta sub numele de “La olteni” cu ceva mai decent (adica baie in camera, pereti din beton, curat, etc.) si mai la strada.
Altfel Vama a insemnat revederi multe, mancare proasta in general si buna pe alocuri, multi aburi, nisip in pantofi si putin ceva noaptea.
Lasa, ca la anu’ imi face eu Vama mea unde o sa se intre doar cu CV si recomanadare.
Dupa o perioada destul de aglomerata si plina de umblat in gasca ne-am gandit sa mai iesim si noi undeva singuri, asa mai intim. Auzisem eu ca face bine la cuplu
Tinand cont de cele spuse mai sus cea mai protrivita destinatie nu putea fi decat Cheia (prieteni stiu de ce) dar pentru ca prea multe in zona oricum nu sunt de facut iar noi facusem si asa destule din ele m-am gandit ca nu ar fi rau sa extindem aria de explorare mai spre Brasov.
Asa ca sambata (21 Martie) dimineata dupa cateva research-uri pe net am hotarat sa vizitam 2 biserici fortificate din zona Brasovului. Am ales ce era mai aproape, adica, Biserica evanghelica din Harman si Biserica fortificata sau Cetatea Prejmer.
Prima pe care am vizitat-o a fost Cetatea Prejmer. Desi era weekend nu erau prea multi turisti in zona, cateva grupuri de straini si cateva cupluri de romani printer care si noi.
Nu exista taxa de intrare insa puteai vizita doar biserica si curtea interiora. Interioarele erau din cate am inteles in renovare si nu putea fi vizitate.
Cetatea este destul de impunatoare ca si constructie si foarte incapatoare pe dinauntru. Zidurile interioare erau intestate de usite mici care bineiteles ca deschideau niste odai la fel de mici. Banuiesc ca au fost facute asa astfel incat pet imp de razboi sa se poata refugia cat mai mult lume acolo.
Am incercat eu sa-mi arunc privirea mai bine insa “la pasarela scandurile e putrede” si mi-a fost teama sa nu ma accidentez si sa distrug si patrimonial national.
Toate aceste balcoane, scari, usite si odai aratau ca si cum ar fi fost de jucarie, ma asteptam in orice moment sa iasa un pitic si sa tipe la mine.
Dupa ce am vizitat cam tot ce se putea vizita in interior (adica mi-am bagat eu nasul si unde nu trebuia) am inconjurat-o si pe afara ca sa-I descoperim punctele vulnerabile in caz ca va trebui vreodata sa o atacam.
Am mai facut cateva poze pentru panoplie si am plecat catre cel de-al doilea obiectiv. La Harman am ajuns relativ repede, in vreo 20 de minute sa zic asa.
Aici am avut privilegiul sa fim singuri vizitatori in momentul respectiv si pentru asta am platit cate 4 lei de persoana (taxa de intrare).
Interiorul cetatii nu era asa bogat si animat ca la Prejmer insa biserica mi-a placut mult mai mult. Bancutele erau de fapt niste grinzi foarte mari si foarte vechi asezate pe randuri. Mi-a placut mult orga desi m-am suparat putin ca nu am avut voie sa o vad mai de aproape, eu vroiam sa urc la ea la etaj.
Nu am zabovit foarte mult pentru ca multe nu erau de vazut. Am facut cateva poze si apoi ne-am indreptat spre Brasov unde ne-am oprit sa luam masa si apoi am tinut drumul drept pana la Cheia.
Acum cativa ani facusem un proiect la cercetasii legat de bisericile fortificate din Tarnsilvania, proiect care pana la urma nu a amai fost finalizat. Noroc cu ierirea la Cheia ca altfel nu stiu cand apucam eu sa le vad. Oricum mi-am propus sa vad si altele pentru ca slava domnului sunt destule in zona.
Chiar daca la ultimul meci al nationalei nu au reusit sa ma impresioneze cu nimic am zis ca totusi sa le mai accord o sansa ….degeaba.Am batut atata drum cu trenul pentru nimic.
Atmosfera la meci a fost interesanta, condimentata pe alocuri de rabufnirile fanilor sarbi, in rest lume multa colorata (in rosu, galben si albastru bineinteles). Aproape ca si eu aratam a clovn in tentativa mea de a ma bucura la nou succes important al nationalei.
Iarasi degeaba, meciul abia daca l-am vazut din cauza locurilor pe care le-am avut dar in schimb am inghetat ca un …… (stiti voi ce). Cand am intrat intr-un loc incalzit dupa meci simteam ca-mi cad urechile de durere.
N-am sa comentez meciul pentru ca deja a trecut prea mult timp de atunci dar puteti citi o parerea obiectiva (la cald as spune eu) despre meci daca va aruncati un ochi aici.
Weekendul, pentru ca am ramas o noapte in Eforie Sud, a fost salvat de vizita in Vama Veche (trebuia neaparat sa vad ce ma asteapta de de a doua zii si plimbarea pe faleza Mai … ai am vazut, puteti uita!) Constantei cu o scurta vizita la Cazinou.
Imi doresc din tot sufletul ca noul antrenor sa “transforme” reprezentatina noastra in echipa pentru care desi minor la vremea respective petreceam noptile la Universitate si pe strazi aproape plangand de bucurie.
Timp de 3 zile, în perioada 24-26 aprilie 2009, peste 180 de cercetasi au raspuns la apel la Bipiloniada 2009, în mijlocul naturii primitoare, în cadrul unei camp de primavara care s-a desfasurat la Centrul de Agrement „Cerbul” Bratei din Muntii Bucegi.
Bipiloniada 2009 a reunit cercetasi ai Organizatiei Nationale Cercetasii României cu vârsta cuprinsa între 7 si 50 de ani din orase precum Bucuresti, Iasi, Giurgiu, Tecuci, Gaesti, Miercurea Ciuc, Pucioasa.
BiPiloniada, denumirea sugestiva a evenimentului, promoveaza de 7 ani, numele fondatorului miscarii cercetasesti, Baden Powell, dar si valorile activitatilor scout. Ca si în anii precedenti, campul a fost organizat de catre Centrul local Aventura Gaesti sucursala a Orgazitiei Nationale Cercetasii României, în colaborare cu Centrul Alb din Bucuresti.
Noutatile acestei editii au fost: locatia în cadrul montan de exceptie oferit de împrejurimile Centrului de Agrement „Cerbul” Bratei, participarea unei patrule de lideri ( > 18 ani ) reprezentati ai Asociatiei Scoutilor din Republica Moldova, dar si a unei patrule de lupisori (7-11 ani ) membri ai Centrului Local Pucioasa al ONCR, prezenta în camp a unui lider francez membru Scouts et Guide de France.
Organizarea Bipiloniadei cu ocazia Zilei Mondiale a Pamântului a avut ca scop sensibilizarea tinerilor în vederea promovarii si adaptarii unui stil de viata sanatos si dinamic dar si motivarea acestora în privinta pastrarii valorilor spirituale care tind sa se piarda în societatea zilelor noastre. Ca actiune concreta, participantii au strâns mai bine de 40 de saci de gunoi, de pe traseele parcurse;
Participantii si-au pus la încercare rezistenta fizica, spiritul de orientare dar si istetimea în cadrul unor activitati dinamice care au avut loc în cadrul Parcului de Aventura. Impartiti pe patrule, cercetasii si-au demonstrat, de asemenea, spiritul de echipa si solidaritatea în timpul hike-urilor pe care le-au efectuat în Cheile Rateiului si Cheile Orzei.
În încercarea de a descoperi tot ceea ce îi înconjoara, cercetasii prezenti la Bipiloniada au participat la un workshop pe teme de astronomie, sustinut SARM (Societatea Astronomica Româna de Meteori) coordonatorul proeictului „100 de Ore de Astronomie”, cel mai mare eveniment care are loc pe parcursul Anului International al Astronomiei 2009. Planeta Saturn a fost atractia cercetasilor care au observat-o prin intermediul unui telescop, asa cum Galileo a facut-o pentru prima data cu 400 de ani în urma.
Focul de tabara si acordurile de chitara au relaxat atmosfera, astfel încât cercetasii l-au tinut departe pe domnul Urs, care din fericire nu si-a facut aparitia la Bipiloniada. Cine stie, poate vine la editia din 2010 !!!
Au fost alaturi si au sprijinit derularea evenimentui Bipiloniada 2009: Directia Judeteana pentru Tineret Dâmbovita, Asociatia de Turism Chindia, Centrul Local Pucioasa al ONCR, SARM, OnTime Media, Columna TV, Casa din Casa, Cronica Gaestiului, Incomod, Turist Mania.
Dupa ce anul trecut mi-am petrecut mult timp pe forumul motociclism.ro unde baietzii la sectiunea “Timp Liber” vorbeau despre sistemul de fortificatii al Bucurestiului dar mai ales despre tuneluri si multe altelele din subsolul Bucurestiul de acum si de alta data, mi-a venit iar pofta sa merg la un fort / baterie.
Acum multi ani de zile eram sef la explorat forturi si baterii din sistemul de fortificatie al capitalei, sistem care pana la urma nu a folosit la nimic, nemaifiind folosit dupa constructia lui din cauza “progresului”, mai exact spus s-a dovedit ineficient in fata noilor arme si tehnici de lupta descoperite. Preferata mea dintre toate acestea era BateriaTunari pentru ca aici aveai posibilitatea, in primii ani de explorare ,sa practici si “vaslitul”, bateria fiind foarte mult timp inundata. Barcile le confectionam din polistiren recuperat din vagoanele frigorifice care rugineau pe calea ferata in imediata apropiere a fortului. Mai tarziu s-a transformat in panou de catare si in paralel in bordel pentru tiristi.
Ce vremuri!
Si cum pofta vine mancand la mine a venit la un pahar cu baietzii sambata noaptea.
Dupa ce am format echipa si am stabilit ultimele detalii ale expeditiei cu baietzii, ,dimineata pe la 12:00, am hotarat sa plecam in explorare. Bateria aleasa a fost una aproape de casa la care eu oricum nu mai fussesem. Bateria 9-10 din apropierea autostrazii soarelui adica la cativa km de casa mea. Ne-am documentat putin pe net, am luat niste lanterne si alte chestii de trebuinta la noi si dusi am fost.
Am ajuns acolo dupa ce am luat metroul pana la statia de “Soseau de centura” si apoi am mers perpedes inca vreo 3 km care de fapt s-au transformat in vreo 7 pentru ca am ratat locul din prima incercare. Eu traiam cu impresia ca bateria este pe stanga cum te duci spre Constanta dar de fapt ea era pe dreapta. Dupa mai multe telefoane, orientari si intrebari in teren am reusit sa o gasim si soarele a rasarit iar pe strada noastra.
Bateria este foarte bine camuflata de podul langa care se si afla si de o constructie ciudata din fata ei, care oricum nu stiu ce reprezinta sau la ce a folosit. Ce e misto aici este ca nu gasesti paznici, garduri, caini sau mai stiu eu ce, ci doar mult gunoi.
Citisem pe net ca aici s-au tinut petreceri si inca se mai desfasoara partide de paint ball. Urmele acestor petreceri sau a partidelor de paint ball se gasesc peste tot in baterie, graffiti pe pereti, pahare de plastic cat cuprinde sticle goale.
Bateria se afla inca intr-o stare buna, poate fi vizitata fara nici un pericol major insa ai nevoie de ceva lumina si incaltari mai sanatoase pentru a putea razbate printre gunoaie.
Dupa ce am admirat-o putin pe dinafara am dat un tur complet prin toate cotloanele accesibile si vizibile. Cunoscand celelalte baterii am putut sa strabat pe aceasta fara nici o problema. La un moment dat din cauza similaritatilor aveam impreisa ca sunt in bateria mea de suflet calare pe “Amiral”.
Nu pot sa spun ca am vazut ceva extraordinar aici pentru ca in general toate arata cam la fel si nu spun prea multe.
sau cum am ajuns eu chelios dupa ce am fost barbos …
Totul s-a petrecut foarte repede, nici macar nu am avut timp sa reactionez. A fost o munca in echipa unde fiecare si-a facut treaba asa cum stia mai bine, eu am am fost ala zgarcit (adica mi-a fost lene sa ma duc la frizer) care am tinut mortis sa ma tund singur acasa ca sa nu-mi strice aia barba la frizerie si ”partenerul” meu a care a dat dovada de multa maestrie … si apoi compasiune .
puteti uita
… si acum partea cu inainte si dupa (inainte adica duminica si dupa adica acum 10 minute)
Multe nu mai sunt de spus despre acest meci pentru ca deja s-a scris destul in presa saptamana trecuta. Vreau doar sa-mi prezint si eu punctul de vedere vis a vis de “remarcatii” si “dezamagirile” lui Piti din meciul acesta. Domne, daca Piti dar si presa l-au scos pe Marica remarcatul meciului iar Costea a fost cel care dezamagit dupa cum spun tot ei, eu pot sa va spun ca din tribuna (a-I-a) s-a vazut tocmai invers. Marica a fost praf tot meciul iar Costea a fost cel care s-a zbatut si a incercat sa construiasca ceva desi nimeni nu-i dadea pase pentru ca Marica disperatul cerea el toate mingile, se credea deja Mutu. M-am si enervat cand l-am auzit pe Piti ca-l lauda pe Marica, el nu o fi vazut ca ala pierdea toate mingile si nici o preluare nu era in stare sa faca. Costea practic nu a avut cum sa demonstreze ce stie in conditile in care a primit doar vreo 10 pase tot meciul.
Cam atat am avut de comentat despre meci, in rest lume putina, bere inainte si seminte in timpul meciului.
Un mare BRAVO suporterilor croati care au stiut sa-si incurajeze echipa pe tot parcursul meciului spre deosebire de ai nostri (aici intru si eu fara sa vreau) care erau mai preocupati sa-i injure pe Jiji si Mitica decat sa-si incurajeze echipa nationala.
