Moldoveanu, prima oara
iunie 26, 2008 by geoidulPrima mea ascensiune pe Varful Moldoveanu a fost in anul 2000 in luna Iulie. Am plecat in Fagaras cu ocazia juramatului bunului meu prieten Cocos care tocmai se “inrolase” la vanatori de munte … visul lui de-o viata, dar si pentru a cuceri cel mai inalt varf al nostru … era un vis de copil care pana la urma s-a implinit twice.
Gasca atunci a fost una inedita si foarte exotica, plus ca eram si foarte mici, adica eu la vremea respectiva aveam 18 ani iar ceilalti 16 sau 17, doar Mariusica avea ceva mai mult. Dupa ce am asistat la juramantul lui Cocos am luat Trasfagarasanul la picior pana la Balea Lac unde a trebuit sa ne oprim pentru 2 zile din cauza ploii torentiale. Am dormit o noapte in cabana pe holuri cu toti ceilalti care mai stateau la cort si o noapte in fosta cabana Balea Lac care era parasita. Imediat dupa ce ploaia s-a oprit am inceput ascensiunea, traseul urmat a fost Cabana Balea Lac, Saua Caprei, Cabana Podragu (aici am dormit o noapte), Fereastra Zmeilor, Varful Vistea Mare si apoi Varful Moldoveanu.
Pentru intoarcere am ales ca coboram pe Valea Vistea Mare in Victoria (aici am sunat acasa la parinti si am cerut bani prin mandat electronic de la posta) si apoi am facut stopul pana in Brasov de unde am plecat la mare, bineinteles cu nasu’ Partea cu marea este alta poveste asa ca nu v-o impartasesc acum.
Frumoasa aventura cu multe peripetii, am sa amintesc (pentru cunoscatori) doar cateva dintre ele: sosirea lui Mariusica in miez de noapte, intalnirea tot a lui Mariusica cu cainele Salvamontului, pluta si baia de la Valea cu Pesti, familia “de groaza”, primul cetatean de etnie roma din sectorul 5 ajuns pe Moldoveanu, descalecarea din Rapid, etc…
Dincolo de Vama Veche
iunie 25, 2008 by geoidulWeekendul care tocmai a trecut am fost in Vama Veche sa ne destindem si noi putin la soare. Ideea a venit din partea unui prieten (Teo) la meciul Romania-Franta, cand ne-am strans toti gasca sa vedem minunea; el atunci a propus sa mergem in Vama inainte sa inceapa “migratia”. Semn ca inca nu s-a aglomerat statiunea erau nudistii care-si etalau in voie bijuteriile din dotare, unele mai frumoase, altele de-a dreptul dizgratioase.
Am plecat vineri seara in formula bine cunocuta publicului larg, adica in “familie”.
In Vama am facut jonctiunea cu cei care erau deja acolo si nu ne-au pastrat loc de cort J.
Ne-am montat corturile, am fost sa mancam ceva, am trecut putin si pe la Stuf pentru o scurta reprezentatie de dans, am consumat cate ceva si apoi ne-am retras la corturi, unii mai devreme si altii, care au avut motive, putin mai tarziu din cate am inteles …
Sambata dimineata a debutat cu o baie in mare, placuta dar foarte dureroasa din cauza pietrelor ce au inlocuit nisipul. Ziua a continuat cu sedinte de bronzat si bai dese plus o sesiune foto cu mine in rolul principal, mai exact un pictorial cu un celebru fotograf roman si foarte talentat.
La initiativa uni prieten, am sa-i spun fictiv Titi, ne-am luat cate un prosop, aparatele foto si am plecat in Bulgaria sa sarim in apa de pe stanci. Zis si facut.
Nu pot sa spun decat ca peisajul pe care l-am intalnit a fost superb, ceva ce eu nu am vazut niciodata in viata mea in Romania (pentru ca nu avem) poate nici in alte tari, dupa cum avea sa-mi dau seama mai tarziu. Localitatile unde se intalneste acest tip de litoral stancos proprice pentru sarituri (exista si un sport numit Deep-water soloing, sport care a dat numele si zonei printre cunoscatori …Deep Water Solo) sunt Kamen Bryag si Tyulenovo care, apropo, se afla la o distanta nu mai mare de 50 Km de granita cu Romania …adica vreo 30 de minute din Vama Veche.
Ma simteam acolo ca in filmul Contele de Monte Cristo, asa arata peisajul, cu un litoral stancos, cu grote si arcade din stanca care te duceau cu gadul la legendele mitologice.
Unii dintre noi au facut si putina catarare iar ceilalti printre care si eu au preferat sa sara in apa de pe stanci. Recunosc ca nu am fost destul de curajos sa sar de la inaltimi foarte mari (asta si din cauza gabaritului) insa m-am distrat copios.
Nici nu aveam cum sa refuz o asemeanea ocazie, mai ales ca apa era de un albastru nemaintalnit si avea o temperatura tocmai buna pentru scaldat.
In imediata apropiere a falezei se afla un sat traditional pescaresc, sat in care am si luat masa de pranz. Am avut noroc ca sefa localului stia ceva romaneste si astfel am reusit sa ne intelegem cu ei. Mancarea din pacate chiar daca este mai ieftina ca la noi nu a reusit inca sa ma cucereasca, desi sunt foarte multi care o lauda.
Ca de obicei am servit bere Kamenitza, bere care, desi nu pot sa spun ca imi place foarte mult, este singura pe care o stiu si pot sa-i pronunt numele … adica merg la sigur.
Dupa sarituri si masa ne-am intreptat spre casa (adica Vama Veche) facand o ultima oprire la o plaja din localitatea Sabla. Plaja arata foarte bine chiar daca “statiunea” in sine era cam lasata in paragina. Semana mai mult cu o tabara mai mare, gen Navodari decat cu o statiune.
Apa excelenta, curata, iar pe fundul marii gaseai doar nisip nu pietre ca la noi in Vama (acum poate nici eu nu am nimerit locul perfect insa unde am facut noi baie in Vama, adica spre bulgari, unde stau granicerii, fundul marii era plin de pietre, cel putin la mal), unde am reusit sa-mi julesc si belesc toate degetele de la picioare.
Aici am bagat iar o sedinta foto acompaniati de un dus rece tocmai bun sa ne racoreasca.
Intorsi acasa ne-am primenit si noi putin si am iesit iar la masa (cina) dupa care ne-am indreptat ca de obicei spre Stuf pentru ceva dans si “lichide”.
Sambata seara am capitulat mai repede ca de obocei pentru ca toti eram foarte obositi si arsi de soare. Unii mai mult, altii mai putin.
Ziua de duminica a fost asa mai de relax, baie, plaja (cine a mai suportat) ceva bere la terasa … masa de pranz urmata de o inghetata si apoi pregateala de plecare.
Drumul spre casa a fost foarte aglomerat, insa un cetatean binevoitor ne-a ghidat in trafic asfel incat sa rulam si nu sa stam in coloana, aratandu-ne un traseu ocolitor ce ne-a scos direct la Cernavoda in autostrada. Pacat ca nu am retinut traseul ca tare bun ar mai fi si in viitor… sau poate l-a retinut cineva.
Desi sunt un tip care isi lauda tara si e mandru de ea, de asta data ma vad nevoit sa-i laud pe venini nostri bulgari care, desi nu au drumuri sau mancaruri extraordinare, au un litoral mai interesant as putea spune (nu vreau sa spun frumos, nu vreau L), desi cred ca si natura i-a ajutat mult, cel putin in cazul reliefului stancos de la malul Marii Negre.
Multmiri familiei pentru clipele minunate petrecute impreuna si lui Titi (ala de mai sus) si Teo ca ne-au dus pe acele minunate meleaguri.
Pozele de la sedintele foto si nu numai le puteti vedea aici
Patrice
iunie 25, 2008 by geoidul
Luni seara am fost la un concert sustinut de Patrice la Arenele Romane. Trebuie sa spun de la bun inceput ca mi-a placut foarte mult. Tipul chiar stie sa faca show, bine nu numai el si ceilalti componenti ai trupei au fost la inaltine, mai ales basistul J.
A fost misto si pentru ca nu foarte multa lume asculta Patrice sau a auzit de el si din cauza asta audienta a fost una mai selecta as putea spune. Am intalnit si vazut altfel de oameni decat cei pe care ii vezi de obicei la toate tipurile de concerte, cei care merg doar pentru ca vine o trupa mare sau ca au auzit ei ca e cool.
Cred ca a contat foarte mult si pretul biletului (75 lei) in ceea ce priveste numarul de persoane prezente la concert. Din estimarile mele, ochiometrice, cred ca au fost cam vreo 3000 de oameni printre care si eu care s-au simtit excelent.
Ce nu mi-a placut la concert a fost pretul paharului de bere, adica 4 lei un pahar de 0.4l, cam mult as spune eu, fapt care nu m-a impiedicat insa sa “ling” vreo 4 pahare.
Nici acustica arenei nu e una foarte buna, insa asta nu prea a contat foarte mult.
In rest, muzica buna, oameni fericiti si multa, multa distractie.
Stiu ca pozele nu sunt extraordinare insa nu am avut aparatul cu mine … l-am lasat in masina ,
Istanbul
mai 21, 2008 by geoidulAceasta iesire a fost ultima dintr-o serie inceputa cu ocazia BiPiloniadei si incheiata cu acest weekend prelungit (joi-duminica) in Istanbul.
Totul a inceput foarte frumos cu un zbor placut oferit de compania Turkish Airlines.
Dupa ce am schimbat ceva lire in aeroport (bineinteles la un Exchange House) am plecat cu taxi-ul spre hotel, experienta care s-a dovedit a fi una foarte interesanta avand in vedere viteza cu care circula turcii si ce stil de sofat au.
Ne-am cazat la Turvan, un hotel decent as putea spune, dar nu exceptional. Avantajul a fost ca se afla foarte aproape de obiectivele pe care ni le propusesem sa le vizitam in zilele ce au urmat.
Primul contact cu “viata de turist” l-am avut in aceeasi seara, cand, dupa ce am terminat cu cazarea am iesit in oras sa mancam. Pentru ca era foarte tarziu si nu consultasem inca harta si ghidul orasului, am ales sa cinam mai mult trasi de maneca (in Turcia se poarta faza cu agatatul clientilor pe strada… sunt chelneri care stau in fata restaurantului si te invita sa intri) la o terasa din apropierea Hagiei Sophia.
Mancarea buna nu am ce zice, insa pretul a fost unul exagerat – am realizat eu a doua zi cand am inceput sa ne “extindem” teritoriul.
A doua zi a inceput dimineata devreme cu micul dejun servit la hotel si orele s-au scurs pana seara (bineinteles cu pauza pentru masa de pranz) cu vizitarea obiectivelor importante din Istanbul.
Primul pe lista si cel care m-a impresionat pe mine cel mai mult a fost Hagia Sophia, o constructie ce dateaza din secolul V si care acum serveste doar ca muzeu… ea a fost pe rand biserica si apoi moschee.
Tinand cont de data la care a fost construita, Hagia Sophia si-a pastrat multe din elementele de decor initiale, cele mai frumoase fiind icoanele relizate din mosaic (aur) si frescele.
Pentru mine a fost ceva extraordinar, totul era asa de mare si cand ma gandesc la vechime ma trec fiori. Pana sa vad Hagia Sophia, Sagrada Familia din Barcelona mi se parea cea mai “tare” constructie pe care am vazut-o vreodata, insa acum mi-am schimbat parerea.
Al doilea obiectiv vizitat a fost Moscheea Albastra aflata in imediata apropiere a Hagiei Sophia. Bineinteles ca si aici, ca in orice alta moschee, ca sa intri trebuie sa te descalti, dar nu mi-a parut rau: covorul care servea drept podea in interior era de-a dreptul magnific. Altfel nu m-a impresionat prea tare, poate doar prin marimea ei.
Dupa o portie de castane am plecat catre urmatorul obiectiv si anume palatul Dolmabahçe.
Pentru a ajunge la palat a trebuit sa trecem golful Cornul de Aur pe podul Galata, pod care era plin de pescari.
Palatul Dolmabahçe a fost un fel de palat prezidential, folosit in trecut de sultanii care erau in fruntea tarii si mai apoi de Attaturk, el fiind si ultimul care a locuit in el.
Acum palatul serveste doar ca muzeu si ca locatie pentru intruniri importante (vezi intalnirea NATO).
Mare, foarte mare si obositor de parcurs, dar la final privelistea oferita de gradina palatului spre Bosfor a fost fantastica, pacat ca a trebuit sa plecam pentru se terminase programul.
Foarte aproape de palat era stadionul celor de la Besiktas, insa din pacate nu putea fi vizitat, asa ca m-am multumit cu cateva poze si cu o ocheada trasa dupa un deal din apropiere.
Seara ne-am retras la o cafenea foarte aproape de hotel, unde am servit Raki cu bere si bineinteles o narghilea.
Sambata dimineata dupa micul dejun am mers la palatul Topkapî, unde mi-a placut mai mult decat la Dolombache pentru ca am putut vedea si expozitii de arme, vestigii si bijuterii. Fiind sambata palatul era plin de turisti si grupuri de copii veniti in excursie cu scoala, astfel ca deplasarea prin palat a fost mai lenta, dar placuta.
Urmatoarea tinta propusa a fost marele bazar, bineinteles pentru cumparaturi.
Faza tare e ca, desi toata lumea probabil se gandeste ca poti cumpara lucruri mai ieftine din bazar decat din alta parte, lucrurile nu stau chiar asa. Se intampla ca multe din produse sa fie mai ieftine in oras; eu am patit asta cu un set de ceai… in bazar dupa negociere l-am cumparat cu 10 lire si apoi in oras l-am gasit cu 6.5 lire.
Ne-a luat cam 2 ore sa-l strabatem asa in mare, dar sincer mie mi-a fost suficient pentru ca oricum toti aveau aceeasi marfa.
Dupa pranz am ales sa trecem cu vaporul Bosforul (autobuz marin) in partea asiatica, astfel ca acum pot sa ma laud si eu ca am ajuns si in Asia J.
Partea asiatica mi s-a parut mai linistita, mai relaxati oamenii si nu asa multa galagie ca in partea europeana (asta si pentru ca foarte multi turisti se limiteaza doar la partea europeana pentru ca acolo sunt cele mai importante obiective turistice).
Aici am mancat foarte bine la o “crasma” aproape de Bosfor unde, desi nu am reusit sa comunicam verbal cu chelnerii, ceea ce a rezultat din gesturi si cateva cuvinte intelese a fost o masa pe cinste si mult mai ieftina.
Seara s-a incheiat bineinteles cu o noua sesiune de Raki, bere, ceai si narghilea la cafeneaua din apropierea hotelului.
Duminica dimineata am facut o vizita scurta la Patriarhia Greceasca unde ne-am intalnit cu mai multi romani si apoi am plecat catre Cora, o alta fosta biserica actualmente muzeu.
Pe drumul spre hotel am trecut si printr-un cartier de “traditionalisti”, adica acei musulmani care respecta inca cu sfintenie legea islamica. Femeile in general umblau in grup, toate imbracate in negru, avand doar ochii la vedere, iar barbatii in salvari, cu barba lunga si chipiu pe cap. Am vazut si cateva exemple de familie tipic musulmana in care primul mergea copilul (baietelul), apoi tatal, dupa care la ceva distanta in spate mama si apoi fetita.
Dupa masa de pranz servita intr-un local din cartier am plecat spre aeroport cu renumitele taxi-uri turcesti, adica cu peste 100 Km la ora.
Chek In, Duty Free… ne-am imbarcat, am mancat si am aterizat.
La turci pe strada poti manaca mult mai bine decat intr-un restaurant, eu am incercat asta in partea asiatica unde am mancat un kebab bestial dar si ieftin.
Castanele coapte si vanzatorii de simit sunt pe toate drumurile, iar produsele sunt intotdeauna proaspete si accesibile oricui, am incercat si asta, plus vanzatori de fructe care te ademeneau cu corcoduse verzi si mari dar si cu caise, cirese si smochine.
Am prins chiar si finalul de campionat in Turcia unde Galatasaray a iesit campiona pentru a nu stiu cata oara, ocazie cu care am asistat si la o demonstratie de “bucurie” a suporterilor care au umblat toata noaptea prin oras in masini sau pe jos claxonand si fluturand steaguri (championi, championi …).
Ce nu mi-a placut in Istanbul a fost mizeria si galagia, galagie facuta in special de chelneri cand intri intr-un local (in restaurante mai sic nu am fost); nici sa nu te gandesti ca poti manca ceva linistit… totul este o zarva continua.
La fel ca in Bulgaria si aici in Turcia poti plati in mai multe monede straine (Dolari, Euro) dar nu si in lei, cel putin eu nu am intalnit sa poti plati in lei.
Una peste alta imi doresc foarte mult sa ma intorc in Istanbul pentru ca mai sunt foarte multe locuri de vizitat, dar si insulele din apropiere merita cunoscute.
Balcic
mai 17, 2008 by geoidulPentru ca si anul trecut ne-am dorit sa trecem in Bulgaria cand eram in Vama dar nu am putut pentru ca nu aveam buletinele la noi (erau la schimbat), anul asta am plecat de acasa cu gandul sa mergem la Balcic si ne-a iesit. Pe 2 mai ne-am suit in masini, pe motoare, s-am plecat spre tara vecina.
Localitatea (sau orasul) Balcic este foarte aproape de vama, aproximativ 60 km (astia oricum nu au borne kilometrice). Dupa un drum plin de gropi si o oprire la benzinarie pentru antigel (aici a fost ca-n cascadorii rasului sa te intelegi cu benzinarita) am ajuns si la destinatie.
Intai ne-am adapostit de ploaie la unul din restaurantele de langa Gradina Botanica, bineinteles ca am si mancat (nimic special … degeaba se lauda ei) si am purces la vizitarea domeniului Reginei Maria.
Smecheria bulgareasca este ca daca vrei sa vizitezi vila reginei trebuie neaparat sa vizitezi si Gradina Botanica, asta inseamna ca trebuie sa cumperi nu un bilet pentru amandoua ci 2 bilete, pana aici totul bine, insa biletele, unul pentru vile si restul cladirilor si unul pentru botanica se cumpara de la 2 case diferite … ce sa mai … ca la ei niciunde.
Gradina Botanica nu am ce sa zic este foarte frumoasa si bine ingrijita la fel si vila reginei dar si restul domeniului. Frumoasa privelistea spre mare pe care ti-o ofera terasele din apropierea vilei, dar si balconul acesteia.
Am descoperit cu ocazia vizitarii acestui complex faptul ca si bulgarii au vinuri bune, intr-una din cladiri se afla o vinoteca de unde puteai cumpara vin bulgaresc, dar doar dupa ce il degustai. Exact asta am facut si eu, intai am degustat si apoi am cumparat … si ca sa vedeti cat de flexibili sunt bulgarii, am cumparat in lei, nu in Leva, Dolari sau Euro.
Oricum vinul ales de mine este un vin rosu (bineinteles), un Merlot din 2005 foarte bun.
Dupa ce ne-am plimbat putin si pe faleza din dreptul complexului, am “ocolit” si am facut cateva cumparaturi (bineinteles prostii: bere, dulciuri, chestii de trandafir) inainte de a ne intoare in Vama.
Eu am fost putin dezamagit de complex pentru ca ma asteptam sa vad un castel mare sau ceva de genul asta …bine aici e si vina mea pentru ca nu m-am informat cum trebuie.
Altfel bulagarii ne seamana (sau noi le semanam lor) desi mie imi par putin mai inapoiati ca noi, spun asta excluzand binecunoscutele lor statiuni, statiuni in care investia oricum a fost una straina cu predilectie germana ca si managementul acestora.
Ce m-a surprins placut este faptul ca in Bulgaria am putut sa beau Radler (ma refer la cea preparata pe loc nu la cea imbuteliata) lucru pe care la noi l-am intalnit in resaurante, baruri sau alte locatii.
Acum pot sa spun ca am vizitat ambele locuri pe unde s-a perindat inima Reginei Maria.
Back to Vama,
Vama Veche
mai 17, 2008 by geoidul1 Mai muncitoresc, sarbatorit ca de obicei in Vama Veche.
Aceeasi cazare, aceeasi atmosfera … chiar si aceiasi oameni din ani precedenti (chiar si cu aceleasi haine de Vama J).
Mai multe amanunte nu am sa dau pentru ca este lesne de inteles cum ne-am petrecut timpul in Vama, mai ales ca am avut parte si de ceva ploaie.
Vreau doar sa ma laud ca am asistat la 2 concerte superrrrrrrrrr tari, Suie Paparude si IRIS. Pentru ca in timpul concertului a plouat si oricum Vama se cam golise, am avut placerea sa ne aflam la 2 metri de scena … adica foarte aproape de “ei”.
Si bineinteles trebuie amintit si cel mai mare snitzel vazut vreodata de mine … si mancat.
Cam atat legat de Vama Veche,]
Bineinteles ca am aparut si la TV … ne gasiti aici (Video - pe la inceput)
Voineasa
mai 17, 2008 by geoidulAnul acesta pentru petrecerea sarbatorilor pascale am ales sa mergem asa mai in familie in statiunea Voineasa, pe valea Oltului.
Am plecat sambata dimineata din Bucuresti si ne-am intors luni seara.
Dupa un drum lung (lung din cauza lucrarilor la sosea dar si a accidentelor) dar nu obositor, am reusit sa ajungem in Voineasa, localitatea. Ne-am facut curaj si am incercat sa vedem cum mai arata (cum mai arata pentru ca eu am mai fost pe aici cand eram mic, cu parintii) Statiunea Voineasa, situata putin mai sus de localitate. Arata jalnic… cred nu au mai renovat nimic de dinainte de 89’, camerele la hotel arata ca dintr-un film comunist. Singura pata de culoare din statiune sunt cateva vilisoare cochete ascunse intr-o padurice, dar care din pacate erau toate inchiriate.
Nu am avut de ales si am apelat la o pensiune din localitate, alegerea s-a dovedit insa a fi una buna pentru ca conditiile erau excelente (mai putin galagia facuta vineri seara de niste “manelisti”), parca Pasiflora se numea pensiunea.
Intreaga zona arata foarte frumos, pacat totusi ca investitiile in infrastructura sunt cam putine iar defrisarile masive.
Drumurile sunt sub orice critica si ceea ce inainte de 89’era un magnet pentru turistii romani si nu numai acum totul este lasat in paragina (vorbesc de statiune).
Am facut o excursie si pana in statiunea Vidra si la barajul Lotrisor, statiune care arata jalnic, hotelul a fost victima unui incendiu si de atunci a fost lasat asa.
La fel ca si in Voineasa aici mai exista cateva vile care mai stau in picioare si care inca mai primesc turisti.
Pacat, pentru ca peisajul ofera multe si accesul in zona se face relativ usor pentru turisti, se poate ajunge prin Valea Oltului dar si din Petrosani la Vidra si la Voineasa.
Noaptea de Inviere am petrecut-o la biserica din localiatate construita fix pe un deal. Obiceiul zonei bineintels ca era total diferit fata de cum stiam eu si ca si in alte dati am asistat cu placere la slujba. Mai multa vlaga nu strica totusi celor din cor care zici ca se stingeau cand cantau Aleluia.
Pe drumul de intoarcere spre casa am mai trecut si pe la Cascada Lotrisor aflata in zona, o cascada destul de mare si zgomotoasa, de care spre rusinea mea nu stiam nimic pana sa o vad, dar si pe la Manastirea Cozia … manastire pe care cunosteam inca din copilarie cand mergeam cu parintii la Caciulata J.
Ma bucur ca am ales aceasta zona pentru ca asa am redescoperit si eu locuri prin care am umblat in copilarie si am putut sa vad si alte frumuseti ale tarii.
BiPiloniada 2008
mai 17, 2008 by geoidul
Ajunsa la editia a–VI - a, BiPiloniada de anul acesta s-a desfasurat in perioada 18-20 Aprilie in orasul Targoviste.
BiPiloniada este o actiune cercetaseasca devenita deja traditie si este organizata de C.L. “Aventura” Gaesti in colaborare cu C.L. Alb Bucuresti. Actiunea s-a desfasurat sub forma unui concurs impartit pe 3 zile.
A fost prima editie care s-a tinut altundeva decat in Gaesti, dar tot pe meleaguri dambovitene. Editia de anul acesta a fost una cu totul speciala, mai ales prin prisma numarului mare de participanti prezenti, aproximativ 150 de cercetasi.
Am avut parte de o colaborare foarte buna cu autoritatile locale, dar si cu cei de la casa Casa Miani care ne-au gazduit pe perioada actiunii.
Activitatea a inceput vineri seara cu deschiderea oficiala si cateva jocuri de cunoastere si a continuat sambata dimineata cu ecologizarea unei zone din apropierea cetatii Targoviste. A urmat un Treasure Hunting prin oras avand ca obiective incluse in traseu Gradina Zoologica, Turnul Chindiei, Curtea Domneasca Targoviste dar si Parcul Chindia.
Pa langa Treasure Hunting sambata a mai avut loc si un Hike desfasurat in padurea de langa Manastirea Dealu, hike in care pariticipantii au trebuit sa dea dovada de multa iscusinta, curaj si bineinteles spirit de echipa.
Seara a avut loc un atelier de astronomie sustinut cu ajutorul “Societatea Romana Astronomica de Meteori Targoviste”.
Ziua de duminica a inceput cu un moment de imagine in parcul Chindia si a continuat cu premierea participantilor si festivitatea de incheiere.
Bucuria mea cea mai mare este ca, desi au fost la prima lor partcipare la un eveniment cercetasesc national, patrula de temerari Gippit (din centrul nostru, Alb Bucuresti) a reusit sa se claseze pe locul intai la general. Participarea centrului nostru la acesta editie a fost una numeroasa … peste 30 de participanti cu tot cu staff si lideri.
Si editia din acest an a fost una reusita cu atat mai mult cu cat numarul mare de participanti a fost o provocare pentru noi toti cei care am muncit pentru aceasta actinune.
Ne vedem la edita a – VII – a !!!
Mai multe poze din aceasta editie dar si din editiile trecute puteti gasi aici.
Strongest Man
martie 29, 2008 by geoidulSurpriza mare astazi la Romexpo!
29 Martie 2008
Am mers acolo cu gandul sa vizitam targul de sport si agrement si asta am si facut, mai mult, am vizitat si targul de turism pentru ca se desfasoara in acelasi timp, plus ca cu biletul (6 lei) de intrare poti sa vizitezi ambele targuri.
In ce-l priveste pe primul sunt putin dezamagit, nu cred ca erau nici macar 50 de expozanti si nimic special … adica ceva care sa-ti capteze atentia… era sa uit, mi-a atras atentia un dus pentru camping (dus mobil), bine mai mult Anei decat mie in rest nimic.
Cel de turism ca de obicei, tone de oferte pentru Grecia, Turcia, Bulgaria si Egypt cate ceva si din celelate tari dar iarasi foarte putine chestii tarii (a dica ceva mai special asa). Singura chestie care mi-a atras atentia a fost o oferta pentru Ucraina, oferta pe care Ana o studiaza chiar acum si care suna foarte bine.
Ideea e ca nu despre asta vreau sa povestesc adica despre aceste doua targuri ci despre un concurs la care am luat parte (ca specatator) si anume Bodypower Strongest Man.
Cunosteam tipul asta de concurs pentru m-am uitat atatia ani la televizor si inca ma mai uit la concursurile internationale insa nu am vazut niciunul live si mai ales la noi.
Concursul s-a desfasutrat intr-un cort imens in fata corpului central din Romexpo si a adunat la start 15 concurenti. 12 romani si doi straini, unul din Serbia (castigatorul de anul trecut) si unul din Slovenia … lucru interesant este ca amandoi vorbeau romana.
Concurentii au avut de trecut prin 5 probe timp de aprioximativ 2 ore.
Din puncul meu de vedere cea mai palpitanta si interesanta proba a fost tractarea unui camion de 7 tone (parca).
Mi-a placut foarte mult felul cum se incurajau mai ales strainii intre ei si hoatararea concurentilor romani de a dovedi ca sunt valorosi si ca-i pot fura locul intai castigat anul trecut de sarb.
Din pacate pentru concurenti romani dar din fericire pentru mine, pentru ca a fost preferatul meu, anul asta concursul a fost castigat tot de sportivul din Serbia.
Oricum arata cel mai capabil de acolo si era si un tip (parca Darko il chema) pasionat de fenomen avand in vedere echipamentul folosit dar si implicarea in concurs … plus ca era un om foarte sociabil si placut .. adica fara fata fioroasa si tatuaje grele.
Mai multe despre acest concurs si aceast fenomen o sa va las ca cititi aici ,vreau doar sa spun in incheiere ca mi-a placut foarte mult si ca imi doresc sa mai particip la astfel de evenimente cand vor mai avea loc la noi in tara/oras.
Poate ma inscriu si eu ca tot sunt mare J … cum ar fi “Ursul din carpati” sau “Marele barbos” sau lasa …
P.S. si aseara am fost la Hard Rock Café, sic!!! J
